Clasamentele școlilor, o iluzie: Banii părinților fac diferența
De ce unele școli par să strălucească mai mult decât altele? Ce au în comun instituțiile de învățământ aflate în topul ierarhiilor? banii părinților. Un profesor aruncă o lumină crudă asupra acestei…
Meditațiile și implicarea părinților
De ce unele școli par să strălucească mai mult decât altele? Ce au în comun instituțiile de învățământ aflate în topul ierarhiilor?
banii părinților. Un profesor aruncă o lumină crudă asupra acestei realități, explicând de ce reputația școlilor de top este, de multe ori, înșelătoare.
Meditațiile, fie la domiciliul elevului, fie la cel al profesorului, alături de implicarea directă și susținută a părinților, contribuie la construirea unei reputații pe care școlile, în sine, nu o merită pe deplin. An de an, după publicarea rezultatelor la Evaluarea Națională, școlile sunt clasificate în funcție de mediile obținute de elevi. Cele aflate în vârful acestor clasamente sunt automat considerate exemple de performanță, modele de urmat. Însă, realitatea este mult mai nuanțată.
Să fim sinceri: sectorul privat nu dispune întotdeauna de mai multe resurse financiare decât statul. Ba mai mult, concurența din sistemul de stat este adesea inechitabilă, o discuție care ar putea dura o zi întreagă.
Statutul socio-economic, cheia succesului
Adevărul este mult mai dur și este timpul să-l rostim pe nume. Ce fac toate școlile din ierarhia publică, fie că au o anumită reputație sau nu, este mai puțin relevant decât factorul extern care le propulsează.
Toate studiile internaționale, inclusiv cele realizate de PISA, o spun limpede: în România, rezultatele școlare sunt direct proporționale cu statutul socio-economic al familiei.
Dacă te naști într-un mediu dezavantajat, ești, practic, condamnat la eșec. Competiția nu mai este despre inteligență nativă, ci despre resursele pe care le investești în dezvoltarea acestei inteligențe. Părinții cu posibilități financiare își „salvează” copiii, oferindu-le un avantaj considerabil.
Școala reală: 8:00 – 16:00, dar ce se întâmplă cu adevărat?!
Dar ce face statul pentru ceilalți? Pentru copiii fără resurse, pentru cei care nu își permit meditații sau sprijin suplimentar?
Programele de remediere? Au existat. Au pompat bani europeni, însă progresul a fost microscopic, aproape nesemnificativ.
Ce ar trebui să facă statul român, concret, chiar de mâine, pentru a schimba această situație?
O soluție ar fi implementarea unei școli reale, cu program de la 8:00 dimineața până la 4:00 după-amiaza, care să includă masă caldă și un program de after-school general. Copiii din mediile vulnerabile au nevoie disperată de un mediu sigur, unde să își poată face temele și să primească ajutor, un loc care să compenseze lipsurile de acasă și să le ofere o șansă reală la educație.