Creștem Bine
Dezvoltare

Cum familia Teleman a găsit în Spania școala pe care Mihnea, cu autism, o căuta în România

Doi ani de la mutare, familia Teleman a reușit o integrare completă în sistemul spaniol. Procesul a fost accelerat de o necesitate urgentă: educația lui Mihnea, fiul lor diagnosticat cu autism.…

 —  Versiunea completă

Care e prima diferență șocantă?

Doi ani de la mutare, familia Teleman a reușit o integrare completă în sistemul spaniol. Procesul a fost accelerat de o necesitate urgentă: educația lui Mihnea, fiul lor diagnosticat cu autism.

Povestea lor arată cum decizia de a părăsi confortul bucureștan pentru a se stabili în Costa Blanca, în septembrie 2024, s-a dovedit transformatoare.

Lucia și Radu Teleman, împreună cu cei doi fii, Vlad și Mihnea, au lăsat în urmă o viață stabilă în capitală. Scopul era unul singur: un mediu școlar prietenos pentru cel mai mic, Mihnea.

Deși băiatul prezintă o formă de autism înalt funcțional, sistemul de învățământ din România s-a dovedit copleșitor. Părinții au constatat că, în ciuda eforturilor, școala a eșuat să îl integreze, lăsându-i să se simtă descurajați și depășiți.

Convingerea că acasă nu există soluții viabile, nici pentru școlarizare, nici pentru viața de adult, i-a determinat să își strângă bagajele și să pornească spre vest.

Ce rol are orientadorul?

Prima interacțiune cu Lucia a avut loc la câteva luni după sosire. Ea a detaliat provocările din România și primele impresii din Spania.

Primirea caldă din partea noii școli a confirmat imediat că alegerea fusese corectă. Mihnea a beneficiat rapid de un curriculum adaptat pentru materiile dificile. Școala a preluat integral responsabilitatea integrării, eliminând necesitatea unei implicări constante din partea părinților.

Atmosfera dintre colegi a fost una de susținere: îi încurajau, îl ajutau să înțeleagă cerințele și îi valorificau pasiunea pentru istorie.

La doi ani distanță, am recontactat familia pentru a explora evoluția experienței educative a ambilor băieți. Entuziasmul Luciei rămâne la fel de intens ca în anul mutării.

Impresia sa este marcată nu doar de sprijinul dedicat lui Mihnea, ci și de dinamica orelor de clasă, de accentul pus pe sport și de diversitatea opțiunilor disponibile pentru tineri la finalizarea învățământului obligatoriu.

Cum a reușit Vlad cu limba?

Rolul central în incluziune îl joacă figura orientadorului, un specialist esențial pentru elevii cu cerințe educaționale speciale (CES). Spre deosebire de modelul românesc, unde părinții duceau adesea singuri bătălia pentru drepturile copiilor, în Spania instituția preia această sarcină prin profesioniști și măsuri concrete.

Lucia subliniază existența unui consilier școlar distinct pentru fiecare an de studiu, cu roluri separate pentru Vlad și Mihnea.

Acesta nu este un simplu administrator de documente, ci un partener activ care monitorizează profilul elevului și colaborează cu acesta și cu părinții pentru a identifica cel mai bun traseu educațional.

Mama familiei consideră această componentă una dintre cele mai utile și eficiente.

O altă îngrijorare majoră a fost bariera lingvistică, însă sistemul public spaniol oferă resurse dedicate pentru depășirea acesteia. Elevii din învățământul obligatoriu beneficiază de ore de sprijin pentru învățarea limbii, atât în varianta valenciană, cât și în cea castiliană.

Sportul e disciplină serioasă!

Primul an este recunoscut ca fiind extrem de dificil pentru nou-veniți, necesitând o perioadă de adaptare. Este frecvent ca elevii să repete un an de studiu, o situație considerată normală.

Vlad a intrat în istoria școlii. A fost primul elev străin dintr-o instituție în care aproximativ 60% dintre elevi erau deja străini, care a promovat primul an de Bachillerato (liceu) fără să repete, deși inițial nu cunoștea limba.

Această realizare rămâne o poveste preferată a mamei. Repetarea anului nu este exclusivă elevilor străini; între copii, întrebarea „De câte ori ai repetat?” este banală, mulți repetând cel puțin o dată.

Nu este privită ca o catastrofă, iar promovarea este posibilă chiar și cu până la trei materii nesuficiente, decizia depinzând de situația individuală și criteriile aplicabile.

Importanța sportului reprezintă o altă surpriză plăcută. Ora de Educație Fizică este tratată cu o seriozitate deosebită, depășind simpla alergare. Elevii susțin probe de rezistență, evaluări teoretice și coregrafii de grup, nota de 5 nefiind deloc ușor de obținut. Locația pe coastă permite ca, o dată pe semestru, activitățile sportive să se desfășoare la plajă, unde Mihnea a practicat caiacul, iar Vlad voleiul pe nisip, totul fiind obligatoriu, nu opțional.

Citește versiunea completă →