Creștem Bine
Dezvoltare

De ce copiii cere aceeași poveste seară de seară și ce facem când o întrerupem

Fenomenul prin care un minor solicită repetitiv aceeași narațiune în fiecare seară nu provine dintr-o simplă uitare a conținutului, ci dintr-o nevoie profundă de a retrăi o legătură afectivă benefică…

 —  Versiunea completă

Moderator: Cred că experiența de a primi aceeași cerere de poveste seara de seară este comună; mi s-a întâmplat și mie

Fenomenul prin care un minor solicită repetitiv aceeași narațiune în fiecare seară nu provine dintr-o simplă uitare a conținutului, ci dintr-o nevoie profundă de a retrăi o legătură afectivă benefică sau de a decodifica un personaj, o situație specifică sau o stare emoțională. Această perspectivă a fost clarificată de psihoterapeutul Roxana Postolache, într-o conversație acordată postului Radio România Iași, având loc pe data de 17 septembrie. Specialistul subliniază că, atunci când copilul interrumpe fluxul lecturii sau bomboagă cu întrebări, adultul nu ar trebui să accelereze tempoul sau să renunțe la activitate. În schimb, este recomandat să se ofere „Momentul dedicat poveștii de seară reprezintă o fereastră de timp liber în care părintele este, probabil, mai aproape de copilul său decât în orice alt interval al zilei, iar acest spațiu merită protejat și valorificat”, a afirmat Roxana Postolache.

Prezentăm mai jos detaliile interviului cu psihoterapeutul Roxana Postolache, realizat de Alexandra Anița Baciu în cadrul emisiunii „Sens Unic”, difuzată de Radio România Iași.

Moderator: Ce beneficii emoționale concrete obține un copil în momentul în care mama sau tatăl îi citește o poveste? Roxana Postolache: Aș putea enumera lista lungă a concluziilor oferite de cercetările academice, însă, pentru a sintetiza esențialul, susțin că un copil care este citit primește exact aceleași resurse afective pe care le obținea în perioada alăptării. Volumul de beneficii oferit unui copil cărui părinți îi dedică timpul pentru lectură este uriaș: primește dragoste, liniște interioară, confort fizic și emoțional, timp de calitate petrecut împreună și o conexiune profundă. Este un aspect pe care noi, ca părinți, ar trebui să îl recunoaștem și să continuăm să le citim copiilor noștri abundent, chiar și după ce aceștia au dobândit autonomia de a decodifica singuri textele scrise.

Moderator: Care factor contează mai mult: alegerea cărții sau prezența autentică a părintelui? Roxana Postolache: Consider că prezența autentică a părintelui este decisivă, însă cred că și selecția cărții trebuie să rezoneze în mod natural cu sensibilitatea adultului. Dacă textul ales te atinge personal, atunci interacțiunea dintre tine și copilul tău devine cu adevărat magică și transformatoare.

Moderator: Cred că experiența de a primi aceeași cerere de poveste seara de seară este comună; mi s-a întâmplat și mie. De ce adoptă copiii acest comportament repetitiv? Roxana Postolache: Durata acestei fixații pe un singur text poate dura chiar și un an întreg sau mai mult, iar fenomenul nu se limitează exclusiv la copiii preșcolari, care încă nu cunosc alfabetul, ci se manifestă și la categorii de vârstă superioare. Există un element specific în acel text și în dinamica relațională creată prin intermediul lui, pe care copilul îl caută insistent. Este similar cu obiceiul nostru de a comanda aceeași cafea în fiecare dimineață; deși este aceeași băutură, ritualul are o valoare aparte. Alternativ, este posibil ca copilul să nu fi asimilat complet anumite aspecte ale narațiunii, repetând-o până când simte că a înțeles integral mesajul.

Aici pot intra în joc dinamica dintre personaje, complexitatea intrigii, semnificația numelor sau chiar acțiunea în sine. Știm că copiii noștri sunt inteligenți și dotati cu o maturitate emoțională remarcabilă. Ei știu exact cum să extragă din text ceea ce le este necesar în acel moment și în modul în care au nevoie de el, de aceea insistă asupra acelei povești sau al aceluia film.

Moderator: Cum ar trebui să reacționăm dacă cel mic interrumpe constant, pune o mulțime de întrebări sau pare să nu aibă răbdare? Adesea, răbdarea lor pare limitată. Roxana Postolache: Dacă întrebările nu derivă din textul citit, putem formula: „Bine, la această întrebare îți voi Hai să vedem cum se dezvoltă acțiunea sau ce se întâmplă cu personajul nostru”. Dacă lipsa de răbdare persistă, abordarea depinde critic de vârsta copilului, de tipul cărții selectate și de context: este vorba de o schimbare bruscă de comportament sau de un copil care abia a intrat în rutina lecturii însoțite de părinte. Prin urmare, în funcție de circumstanțele specifice, strategiile variază. Nu există o singură metodă universală aplicabilă tuturor situațiilor.

Moderator: O formă de club de lectură familial

Moderator: Ai menționat anterior că, odată ce copilul citește independent, mai are relevanță lectura comună și mai are același impact? Roxana Postolache: Mulți părinți îmi transmit: „Gata, acum citește singur, am scăpat de această responsabilitate”. Eu intervin spunând: „Chiar dacă ai scăpat de sarcina de a citi tu, hai să păstrăm acest obicei, deoarece el conferă aceleași avantaje majore și ar fi regretabil să renunțăm la ele”. Putem opta pentru cărți diferite față de cele pe care copilul le parcurge solo. Am un exercițiu preferat pentru momentele în care cărțile sunt ușor mai complexe pentru copil: citim alternativ, o pagină eu și o pagină el, sau folosim tehnica lecturii pe roluri. Am folosit constant această tehnică a paginilor alternate atunci când observam că proprii mei copii își pierdeau abilitatea de a citi fluid și plăcerea asociată actului. Există etape distincte.

Chiar dacă avem un elev din clasa a V-a sau a VI-a, când programul școlar și rutina zilnică se modifică radical, actul de a citi poate părea că nu se mai potrivește în aglomerarea vieții. Și, în loc să-i reproșăm constant: „Pune mâna pe o carte, du-te și citește ceva”, deoarece acest lucru nu funcționează eficient...

Moderator: Să nu transformăm lectura într-o sursă de frustrare sau într-un moment de care dorim să scăpăm. Roxana Postolache: Selectăm o carte și o parcurgem din nou împreună. Fie citim un capitol la rând, în funcție de volumul operei. Cu copiii mai mari, am implementat o altă tehnică: el citește o parte din carte, apoi eu citesc o parte, iar apoi ne întâlnim pentru a discuta despre ce am citit.

Moderator: O formă de club de lectură familial. Roxana Postolache: Exact, și acest mic club de lectură m-a uimit frecvent, deoarece îți oferă acces direct la universul interior al copilului tău, prin prisma aceleiași lecturi. Este fascinant cât de apropiat poți rămâne de ei printr-un comportament pe care l-ai cultivat, poate, încă de la un an și câteva luni.

Moderator: Și poți observa cum descoperă el aceleași pagini, dar într-o manieră diferită față de tine. Roxana Postolache: Corect. Sau, pur și simplu, tu nu ai identificat acele nuanțe pe care el le-a sesizat și care au avut un impact puternic asupra copilului tău. Din nou, aceste elemente nu pot fi extrase printr-o conversație superficială de tipul: „Cum te simți? Ce faci?”. Dar, prin intermediul unor lecturi care îți oferă această deschidere, intri într-adevăr într-o conexiune autentică.

Moderator: Pentru un părinte extrem de ocupat, cum suntem majoritatea, timpul pare insuficient. Pot oferi beneficii chiar și 10 minute de lectură comună? Roxana Postolache: Da. În doar 10 minute putem parcurge o cantitate considerabilă de text. Verificați ceasul, setați 10 minute și veți constata că este suficient. Este cu adevărat suficient. Este important ca acest moment să existe, chiar dacă nu este zilnic – poate fi o zi da, alta nu – dar trebuie să fie prezent. Dacă agenda este încărcată și copilul are multe activități, poate fi redus la doar sâmbătă și duminică, ca o rutină stabilă.

Moderator: Și, în final, Roxana, aș dori să te întreb care este cel mai important aspect pe care un părinte ar trebui să îl rețină despre povestea de seară. Roxana Postolache:

Citește versiunea completă →