De la „Ctrl+C / Ctrl+V” la gândirea critică: Cum rupem șabloanele la lecțiile de informatică

Toate acestea au fost grozave până când am intrat într-o clasă în care stau treizeci

De fiecare dată când le dau elevilor în clasă să găsească un material pentru un proiect sau pentru a pregăti un prezent, povestea se repetă. Deschid prima linie din motorul de căutare, copiază textul cu hiperlinkurile altora și reclamează cursurile, apoi îl predau unui om. Nici măcar nu am scris acolo! În capul lor, orice linie scrisă pe ecran este adevărul absolut. Titlurile de tip clickbait, părerile bloggerilor - totul este aruncat în aceeași grămadă. Și această credință se exercită într-un calculator inteligent, care este principala mea durere de cap ca profesor. Informatica a încetat de mult să fie doar o lecție în care se învață să aplice zona de tastare Ctrl+C/Ctrl+V sau să se înregistreze sintaxă. La facultate am învățat termeni frumoși: taxonomia lui Bloom, niveluri cognitive superioare, Zona Proximai Dezvoltări (ZPD) a lui Vîgotski...

Toate acestea au fost grozave până când am intrat într-o clasă în care stau treizeci de elevi, iar jumătate dintre ei așteaptă de la tine un singur lucru: „Arătați-mă pe acest buton să apară pentru a mă lăsa în ritm. Jean Piaget a scris cândva despreconflictul cognitiv” - că Încerc să rup aceste șabloane în fiecare zi, deși copiii se opun înversurilor lor. În loc de cauze IT sofisticate, în care se iau cele mai simple și lucrurile terestre, grija copiilor dispare de logica completă a datelor care se află în fața monitorului. Cel mai constructor este un exemplu lucrător în domeniul calculului electronic (clasa 9a). Am completat o bază de date simplă, să zicem, cheltuielile pentru banii de afaceri sau reușită școlară. În mod special, în cazul în care se încadrează în greșeală, în linia totală, în loc de formula SUM, se introduce manualul de numărare a evenimentului.

În intervalul de celule, obligând programul să calculeze suma împreună cu textul

În intervalul de celule, obligând programul să calculeze suma împreună cu textul de la tabel. Și crezi asta? Copiează-l pe ecran, vezi că cifra finală nu corespunde cu realitatea, dar tac! Întrebare:„E corect? Toți aprobă dând din cap la unison: ”Da, doar un calculator calculat. Trebuie practic să prind mâna și să fiu obligat să verific cu ochii lor. Atunci când începe să se facă o analiză critică a datelor (de exemplu, la Zair-Bek). Începe să înțeleagă că Excel este doar o simplă calculatoare fără minte, care să calculeze orice valoare dacă se dă o comandă greșită. În clasele mari, atunci când copiii înregistrează ciclurile de bază ale vectoriilor în C++, copiile înregistrează în mod simplu codul de pe tabel sau pe internet. L-au scris, programul un pornit, un afișat de informatica de îngrijire și gata, se consideră genii.

Eu renunț conștient de evaluarea de tipulfuncționează, înseamnă că este excelent. Problema este extrem de simplă, dar schimbarea condițiilor în așa fel încât să nu le permită să ofere o absurditate. De exemplu, pentru a găsi nota medie din clasă, data de imprimare se strecoară accidental nota0 sau 78 într-un sistem de zece puncte. În timpul cursului, nici măcar nu se observă că nu există o medie negativă sau este egală cu treizeci, până când nu se pune în fața evidenței greșelii. Pentru a putea fi activată aici codul nu trebuie doar scris, trebuie analizat dacă este adecvat. Recent am trecut prin tema istoriei parcului de calculatoare și a arhitecturii calculatorului. În loc să dicteze generațiile de procesare (oricum nu ar fi ascultat), am organizat un experiment.

Ceea ce este Ciprian Ceobanuște numește în lucrările saleînvățarea în context - când copiii sunt atrași de ceea ce se întâmplă chiar aici și acum. Am afișat pe ecranul principal al proiectorului un articol obișnuit de pe Wikipedia despre structura unitatii centrale. Înainte de a lăsa o clasă să intre în cabinet, revin la un mic truc: deschid codul paginii prin instrumentul de dezvoltare al browserului (pe apăsatul F12) și chiar acolo, în modul de vizualizare a codului, rescris textul în câteva secunde. Desigur, nu am stricat adevărata Wikipedia pe internet - toate modificările rămase doar pe ecranul meu, dar pagina vizuală a arătat absolut autentic, cu toate logo-urile și linkurile. Am schimbat pur și simplu funcțiile memoriei între ele: am scris că memoria operativă (RAM) este utilizată pentru stocarea pe termen lung a fișierului atunci când calculatorul este închis, iar hard diskul - pentru procesarea datelor