Educația prin respect: Cum creștem copii care prețuiesc egalitatea

Care sunt regulile nescris ale curții școlii?

Creșterea unor copii care să recunoască valoarea egalității și a respectului reciproc este, poate, cea mai grea misiune în era digitală. Educația prin propriul exemplu și prin dialog constant rămâne singura plasă de siguranță pentru a forma generații care nu mai judecă oamenii prin prisma genului.

Zilele trecute, am trecut printr-o scenă revelatoare cu fiul meu, Ivan, care are șapte ani. Ne hârjoneam pe covor, ne dădeam ghionturi ușoare și încercam să ne dezechilibrăm în glumă. Într-un moment de respiro, m-am lăsat moale și am căzut dramatic pe podea, doar ca să-l provoc. I-am văzut imediat chipul schimbându-se: bucuria jocului s-a evaporat, lăsând loc unei îngrijorări profunde. — Ce s-a întâmplat, dragule?

l-am întrebat. — Mami, tocmai am realizat ceva, mi-a Tu ești fată! — Da, sunt, am replicat eu, încercând să detensionez atmosfera cu o glumă. — Nu, mami, ascultă-mă, tu ești fată!

Băieții nu se bat cu fetele!

Retragerea lui a fost instantanee, urmată de un adevărat mini-discurs solemn. În universul regulilor pe care le descoperise singur, un băiat nu are voie, sub nicio formă, să lovească o fată.

Gestul i se părea nu doar urât, ci complet inacceptabil. Ca să sublinieze gravitatea situației, și-a încrucișat degetele în aer.

Reacția lui m-a luat prin surprindere.

În casa noastră, regula de bază a fost mereu aceeași: nu rănim pe nimeni, fie că e vorba de un om, o pisică sau un păianjen.

Singura excepție tolerată era țânțarul, o creatură unanim considerată enervantă, asupra căreia agresiunea era permisă. Cu toate acestea, nu Făcuserăm niciodată o delimitare strictă de gen când venea vorba de hârjoneală sau contact fizic.

Principiile noastre fundamentale sunt simple: nu atingem corpul altcuiva fără permisiune clară și ne protejăm propria integritate fizică.

Când simțim că o interacțiune devine agresivă, ne retragem și cerem ajutorul unui adult.

De mici, le-am explicat copiilor ce înseamnă o atingere binevenită și unde sunt granițele corpului, cu cine ne putem îmbrățișa și în ce contexte anumite gesturi sunt sau nu potrivite.

Unde sunt umbrele lumii reale și empatia?

Cu câteva zile înainte, în timp ce ne spălam pe dinți cu fiul meu cel mare, în vârstă de 12 ani, am adus vorba despre prietenii lui de la școală. Un băiat sociabil, care se înțelege bine cu toată lumea, mi-a enumerat rapid câțiva amici apropiați. L-am întrebat dacă există și fete cu care are o legătură specială. — Și fetele nu ripostează? l-am întrebat, pur și genul acela de curiozitate firească.

M-a privit uluit, ca și cum aș fi vorbit chineza. — Cum adică să riposteze? Sunt fete! — Și ce se întâmplă dacă totuși se iau la harță? — Păi te îndepărtezi sau fugi. Dar nu dai într-o fată, a concluzionat el scurt, fără a lăsa loc de comentarii.

Din nou, dădeam de aceeași convingere bătută în cuie. De unde vine oare setarea asta? Poate de la tații care își respectă partenerele acasă și le tratează ca pe egale, fără replici disprețuitoare. Poate și din filmele, cărțile sau muzica pe care o consumă. Totuși, întrebarea care mă bântuie rămâne: de ce, în alte contexte, vedem atâta violență și lipsă de discernământ?

Gândurile m-au dus inevitabil la recentul scandal de la Universitatea Cornell.

Acolo, 57 de băieți dintr-o fraternitate au primit o invitație pece-ne-ce de a „se distra” cu trupul unei colege care fusese drogată până la starea de inconștiență.

Detaliile erau negru pe alb în mesaj. Dintre cei 57, 50 au refuzat, însă 7 s-au dus și au violat-o pe tânără ore în șir. Niciunul dintre cei care au refuzat n-a sunat la poliție.

Busola lor morală a amuțit; li s-a părut aproape normal ca o fată inconștientă să fie pusă la dispoziția unui grup.

În ce case au crescut acești tineri? Ce fel de valori au primit?

Deși au existat plângeri oficiale, doar doi dintre cei șapte agresori au fost exmatriculați, în timp ce restul s-au ales cu o simplă temă de redactat.

Nici măcar n-au fost reținuți de poliție. Dar adulții care au condus ancheta asta, oare din ce medii vin? Unde le este etica?

O studentă a fost brutalizată de colegii ei, iar sistemul le dă doar o palmă simbolică.

Mă gândesc cu groază la acea tânără. Niciun om nu merită un asemenea coșmar, indiferent de gen.

Tocmai de aceea este vital să educăm copiii, băieți și fete deopotrivă, să prețuiască viața și demnitatea celuilalt încă din fragedă pruncie. Trebuie să fim vigilenți la tot ce consumă pecranele dispozitivelor. Și sper să nu uit să vă povestesc data viitoare despre seara în care l-am auzit pe micul Ivan explicându-mi propria lui viziune despre lume.