Excluderea din grup, o formă de bullying la fel de dureroasă ca și agresiunea fizică

Cum ajutăm copilul exclus din grupul de prieteni?

În literatura de specialitate apare și termenulrelational aggression „(agresiune relațională), adică acel tip de comportament prin care un copil încearcă să rănească alt copil afectându-i relațiile sociale, statutul sau sentimentul că aparține grupului.” Nu m-au lovit. M-au exclusÎn viața reală, în curtea școlii sau în cercurile de prieteni, excluderea poate părea un fapt divers. La vârste mici, putem observa aceste dinamici sub forma unor reguli nescrise: „Nu te primim în joc. Se joacă doar în trei”.

Sau „tu nu ești în echipa noastră!”. Spre adolescență, lucrurile se schimbă. Excluderea e „invizibilă”, dar extrem de prezentă.

Putem surprinde copilul uitându-se în gol pe ecran, pentru că mesajele sale au primit doar „seen” sau oftând pentru că în grupul paralel de WhatsApp sunt „toți ceilalți”, ori pentru că a aflat, de pe Insta, de un party la care numai el a lipsit.

Pentru că n-a fost invitat.

De ce excluderea este o formă de violență asupra copilului?

Ca părinte, e foarte greu să-l ajuți să gestioneze problema, pentru că nu există mereu „dovezi”. Nu există amenințări explicite sau mesaje agresive, ca în bullying-ul convențional.

De multe ori, efectele se văd în lucruri mici. Copilul verifică obsesiv telefonul, devine anxios sau spune că îl doare burta dimineața, înainte de școală. Unii se retrag complet în carapace.

Alții fac exact opusul și încearcă cu disperare să fie acceptați: își schimbă felul în care se îmbracă, modul în care se poartă, schimbă muzica pe care o ascultă sau acceptă glume care îi rănesc doar pentru a nu mai fi excluși.

Din păcate, mulți copii nu cer ajutor. Se tem că adulții vor exagera sau vor face situația și mai dificilă. Sau cred că nu vor fi luați în serios tocmai pentru că „nu li s-a făcut nimic”.