Grădinița de stat: Cât costă, de fapt, educația copilului?

Ce surprize financiare ne așteaptă la grădiniță?

Există un factor psihologic care influențează deciziile, iar a evita aceste cheltuieli devine o provocare. Nu poți să îți pui copilul într-o situație delicată, în care să se simtă diferit față de colegii săi.

Astfel, părinții ajung să cedeze și să se alinieze.

Prima cheltuială care apare la grădinița Victoriei sunt revistele și caietele de lucru.

Una dintre acestea sosește la fiecare două săptămâni și costă 20 de lei. O altă revistă, tot 20 de lei, vine o dată pe lună, dar atunci se primesc două numere. Așadar, în esență, este tot o dată la două săptămâni, adică încă 40 de lei.

Nu am nimic împotriva acestor reviste și caiete de lucru, deoarece scopul lor este educativ. Totuși, m-am gândit că sunt necesare pentru a fi folosite efectiv. Dar, surpriză!

Grădinița, o cursă a cheltuielilor neașteptate?

Le cumperi, le iei acasă și poți face ce vrei cu ele. Poți lucra cu copilul, să le colecționezi sau să le folosești în alte scopuri, dar nu sunt obligatorii.

Dacă nu vrei să le cumperi, te întrebi oare cum te simți când îl vezi pe copilul tău privind cu jind la colegii săi care primesc revistele la sfârșitul programului?

E greu să ignori dorința copilului, care nu tânjește după caiete pentru a lucra, ci pentru că acestea vin cu o jucărie. Și, desigur, jucăria îi atrage atenția. Este o adevărată provocare psihologică.

O altă cheltuială este teatrul. Aceeași „trupă” pare că are un abonament, deoarece apare la fiecare trei săptămâni.

Așadar, pregătește-te să scoți din buzunar 20 de lei, căci cultura vine cu duba! Cum să nu îi plătești copilului „biletul” la „spectacol”? Ce altceva ai putea face cu cei 20 de lei?

Grădinița costă o avere?

Să-l lași singur în clasă, uitându-se pe pereți? Ferească Dumnezeu! Așa că, din nou, scoate banii!

Dacă vrei să îi oferi o experiență mai bună, poți plăti 10 lei în plus pentru o piesă de teatru adevărată, cum ar fi „Țăndărică”, sau 20 de lei pentru „Ion Creangă”.

Astfel, în loc de două reprezentații de amatori, ai parte de un spectacol profesionist, cu actori, muzică, lumini, costume și decoruri. Și măcar știi că ai investit într-o experiență de calitate.

Să lăsăm deoparte revistele, caietele de lucru și piesele de teatru pentru a discuta despre opționale.

Aici, părinții pot alege între engleză, karate și dans, iar Victoria a optat pentru engleză, deoarece deja învățase multe cuvinte de la desenele animate. Costul era de 15 lei pentru o ședință de 15 minute, de două ori pe săptămână. Interesul ei a durat aproximativ patru luni, după care ne-a anunțat că nu mai vrea să meargă la engleză.

Toată familia s-a inflamat: „De ce, Victoria?” „La engleză doamna le pune desene animate. Am și eu desene acasă, învăț de la desenele mele.” Ne-a lăsat pe toți fără cuvinte. Am încercat să aflăm ce a învățat la karate, dar a fost o simplă mișcare a mâinilor și un strigăt scurt, gen „Ha!”.

Sunt pozele o capcană financiară pentru părinți?

Așadar, și karatele au fost abandonate.

La dans a mai mers de câteva ori, dar s-a lăsat păgubașă după ce o fetiță a râs de ea că e dolofană.

Așa că am reușit să facem o mică economie la bugetul familiei.

Și nu putem uita de tradiționalele poze de la marile ocazii: Crăciun, Paște, 8 Martie. Așteptăm să vedem dacă încheiem anul școlar cu poze și de 1 Iunie.

Aceste poze au devenit o parte integrantă din viața copiilor preșcolari, iar costul unui set variază între 90 și 150 de lei, în funcție de sărbătoare și de conținutul „pachetului”.