Învățarea în pădure: dilemele părinților și provocările copiilor
Copiii care învață în pădure: între intențiile părinților și realitatea de zi cu zi Majoritatea părinților au un singur gând: își doresc ca cei mici să petreacă mai mult timp în aer liber. Mai puține…
Natura îi face mai fericiți?
Copiii care învață în pădure: între intențiile părinților și realitatea de zi cu zi
Majoritatea părinților au un singur gând: își doresc ca cei mici să petreacă mai mult timp în aer liber.
Mai puține ecrane, mai mult aer curat și mai multă mișcare. Totuși, realitatea de zi cu zi este adesea diferită. Când vremea este rece, rămânem în casă.
Dacă e noroi, evităm să ieșim. Iar atunci când apar întrebări legate de siguranță, optăm pentru variantele mai controlate. Astfel, mulți copii ajung să aibă acces la natură mai degrabă ocazional, deși părinții recunosc importanța acesteia.
În același timp, cercetările recente încep să contureze un tablou tot mai clar. Un raport amplu publicat de UNICEF în 2018, intitulat „Learning through play”, subliniază faptul că, în primii ani de viață, copiii învață cel mai eficient prin explorare activă, în contexte reale care implică mișcare, interacțiune și medii variate.
Iar natura oferă exact acest tip de mediu: imprevizibil, bogat din punct de vedere senzorial și deschis.
Cu alte cuvinte, pentru copiii mici, învățarea nu se limitează la activitățile de la masă, cu materiale pregătite. Aceasta se desfășoară sărind în bălți, jucându-se în frunze sau interacționând cu obiecte care nu par educaționale la prima vedere.
În astfel de contexte de viață reală, transferul cunoștințelor și abilităților se realizează mai ușor pentru vârstele fragede.
Atunci când copiii de la grădiniță pășesc în pădure, ei nu ies doar pentru aer curat; intră într-un laborator viu unde învățarea eficientă se desfășoară prin motivație și implicare.
Diferența dintre învățarea în natură și cea tradițională nu constă doar în frecvență, ci și în intenție. În tot mai multe sisteme educaționale din Occident, inclusiv în cel britanic, timpul petrecut în aer liber nu este considerat o simplă pauză între activități, ci o extensie a curriculumului.
În cadrul Early Years Foundation Stage (EYFS), mediul de învățare – inclusiv cel exterior – este esențial pentru dezvoltarea limbajului, gândirii logice și abilităților sociale.
Astfel, nu discutăm despre joacă liberă în sensul superficial al termenului, ci despre experiențe atent ghidate, în care copilul descoperă concepte prin interacțiunea directă cu lumea din jur.
Cum transformăm dorințele părinților în realitate pentru copii?
O vizită la Grădinița Avenor, situată în campusul din Greenfield, ne oferă o imagine clară asupra acestei abordări. Aici, pădurea devine un mediu de învățare pentru copii în fiecare zi.
Nu este un moment special, ci parte integrantă din rutina lor zilnică. Pe hol, cizmele colorate de cauciuc, atât ale copiilor, cât și ale profesorilor, stau mereu înșirate. Gecile de ploaie și pelerinele sunt pregătite în dulăpioare, gata de utilizare, indiferent de vreme.
„Pentru noi, pădurea este o extensie a clasei”, spune Tania Răduță, Head of Avenor Nursery. „Copiii nu ies afară doar pentru a consuma energie, ci pentru că acolo se desfășoară o mare parte din învățare.” În pădure, copiii își permit să experimenteze lucruri noi.
Un trunchi de copac căzut devine o punte de echilibru, iar curajul de a experimenta le crește încrederea în sine.
Activitățile sunt adaptate vârstei și etapelor de dezvoltare. La 2 ani, copiii descoperă lumea în principal prin simțuri.
În pădure, ei ating, ascultă și observă, iar aceasta marchează începutul relației lor cu mediul înconjurător. De asemenea, pădurea îi ajută să se concentreze pentru perioade mai lungi. Dacă o broscuță sau o buburuză traversează poteca, atenția lor este captată instantaneu.
La 3 ani, copiii încep să manifeste intenție: încep să construiască, să sorteze și să compare. Curiozitatea lor crește, iar imaginația devine mai bogată. O grămadă de frunze sau câteva bețe devin instrumente pentru explorare. La 4-5 ani, lucrurile evoluează semnificativ: copiii colaborează, rezolvă probleme și folosesc elemente din natură pentru a înțelege concepte matematice sau pentru a construi povești. La această vârstă, pădurea devine o enciclopedie vie, unde multe dintre conceptele teoretice capătă sens prin experiență directă.
„Programul nostru este conceput să îi transforme în mici experți ai naturii”, adaugă Tania Răduță.
Copiii învață să observe cum pădurea trece prin diferite forme de-a lungul anotimpurilor, înțelegând ciclurile vieții. Identifică animalele care locuiesc acolo și învață să le respecte habitatul, dezvoltând o empatie profundă față de ființele vii.
De asemenea, punem un accent deosebit pe siguranță și discernământ: copiii învață care sunt plantele pe care au voie să le atingă și pe care trebuie să le evite, exersându-și astfel autonomia și capacitatea de a evalua riscurile.
Nu în ultimul rând, pădurea este locul unde le predăm primele lecții de responsabilitate civică. Învățând regulile de a menține pădurea curată, copiii fac trecerea către responsabilizarea față de mediul înconjurător.