Profesorul din Timișoara: Predarea nu e doar job, e mișcare de viață

Cum a ajuns Liana în sala de clasă?

Meseria de dascăl nu e doar un loc de muncă. E o vocație care îți schimbă ritmul vieții.

Duminică, la ora 14:00, în emisiunea „În Fața Ta” de la Digi24, doi profesioniști din educație au deschis cartea lor.

Octavian Horia Minda, care predă la Școala Gimnazială „Take Ionescu” din Timișoara, și Liana Timiș Mureșan, specialistă în educație antreprenorială la Liceul Borșa din Maramureș, au vorbit sincer despre drumul lor spre catedră, despre modelele care i-au inspirat și despre relația complexă cu elevii.

Pentru Liana, intrarea în domeniu a fost o coincidență fericită. Venind dintr-o familie de economiști, cu studii inițiale în domeniu, ideea de a deveni profesor nu i se părea deloc realistă. Nu se vedea în pielea unui dascăl. Totul s-a schimbat datorită unei profesoare de română, pe care o descrie ca „extraordinară”.

Ce accident a definit-o pe Octavian?

Femeia a văzut în Liana potențial și, vacanță de vacanță, o invita să facă activități cu elevii de liceu.

Era o strategie subtilă de a o convinge că predarea era drumul ei. După ce s-a întors în București, Liana a lucrat ani buni ca expert contabil. Momentul de cotitură a venit când i s-a oferit șansa de a susține un curs de educație antreprenorială pentru adulți.

A acceptat provocarea, a pregătit materiale complexe.

Apoi, a observat lumina din ochii unui participant care înțelegea, în sfârșit, esența planului de afaceri: nu doar a-l scrie, ci a-l folosi pentru a lua decizii.

Acea revelație i-a confirmat că predarea era singura metodă eficientă de a educa mediul de afaceri din România, mai ales în localitățile mici, unde viitorii antreprenori ar trebui să învețe de pe bănci să contribuie la dezvoltare economică, să creeze locuri de muncă și să evite evaziunea fiscală.

De ce un profesor bărbat la clasa pregătitoare?

Octavian Horia Minda povestește că angajarea sa în învățământ a fost pur întâmplare. La sugestia tatălui său, a ales să devină dascăl în comuna natală, aproape de Timișoara.

Întrebat dacă motivația părintelui a fost doar statutul social sau siguranța veniturilor, Octavian A rămas în profesie după ce s-a lovit brusc de realitatea clasei, pe care o numește cu afecțiune „pitici”.

Atunci, experiența a început să prindă rădăcini solide.

Discuția se mută pe terenul practic al interacțiunii cu cele mai tinere vârste.

Octavian are în grijă și clasa pregătitoare, cu copii care abia au părăsit grădinița.

Educația, motorul schimbării!

Ce reacție au acești copii când întâlnesc un profesor bărbat, înalt, cu barba și costum, în contrast cu educatoarele feminine de la grădiniță? Octavian confirmă prezența sa la această vârstă fragedă și recunoaște că este o figură nonconformistă. Poartă chiar și un cercel la ureche, ceea ce îi surprinde probabil pe copiii obișnuiți cu alte imagini.

Viziunea celor doi asupra viitorului educației sugerează că, prin învățare, societatea poate ieși din impasuri. Pentru ambii intervievați, profesia este o alegere conștientă, bazată pe pasiune și impact, nu doar pe necesitate materială.

Liana subliniază importanța educației antreprenoriale în formarea mentalității viitorilor cetățeni, iar Octavian se concentrează pe legătura umană, primitivă dar puternică, cu cei mai tineri elevi. Fiecare etapă a vieții școlare are rolul său specific în construirea personalității.

Conversația lor relevă două perspective distincte, dar convergente, asupra misiunii cadrelor didactice: predarea ca instrument de transformare socială și individuală.