Școlile au nevoie de specialiști contra violenței, nu de paznici și detectoare de metale

Detectoare de risc sau de metale?

Guvernul a prezentat vineri, 23 octombrie, un pachet de șapte măsuri menite să combată violența în școli, după două incidente grave produse în aceeași săptămână. Planul include suplimentarea agenților de pază și a consilierilor școlari, protocoale noi de protecție, formarea profesorilor pentru a recunoaște agresivitatea și radicalizarea, înăsprirea sancțiunilor și o legislație mai strictă privind obiectele interzise în clase. Înainte de acest anunț, ministrul Educației, Sorin Costreie, vorbise despre intenția de a cere aprobarea a 1.000 de posturi noi pentru paznici.

În acest climat tensionat, Gabriela Groza, psiholog și avocat, a publicat pe Facebook o critică dură la adresa accentului pus pe pedepse și pază. În viziunea sa, autoritățile greșesc mizând pe supraveghere și sancțiuni penale, în loc să investească timpuriu în identificarea copiilor cu comportamente agresive și în specialiști care să lucreze direct cu ei.

„În loc de detectoare de metale, avem nevoie de detectoare de risc și vulnerabilitate pentru cei predispuși la agresivitate. În loc de 1.000 de paznici, dorim 1.000 de specialiști specializați în asistență socială pentru copiii vulnerabili. Nu vrem răspundere penală sub 14 ani, ci răspundere instituțională pentru acei care au sarcina de a gestiona, educa și sprijini copiii cu risc de fapte penale”, a explicat experta în clipul său video.

Gabriela Groza insistă că pedeapsa nu are valoare educativă și nu oprește violența, venind de cele mai multe ori prea târziu pentru a corecta un comportament consolidat în ani de zile. „Pedeapsa nu educă, nu previne și este, de cele mai multe ori, prea târzie. Vrem prevenție, nu pedepse. Prevenția înseamnă măsuri timpurii”, subliniază ea.

Vârsta răspunderii penale, o soluție falsă?

Analiza ei arată că semnele de alarmă pot fi observate încă din clasa I sau a II-a, însă lipsesc intervențiile care să oprească escaladarea conflictelor. „De cele mai multe ori, identificăm copiii cu probleme din 7-8 ani, iar acțiunea penală la 13-14 ani vine prea târzie pentru un proces care se dezvoltă în timp și nu a fost oprit când ar fi putut fi oprit”, susține specialistul. Un minor care comite o faptă extremă la 13 ani nu va fi neapărat intimidat de perspectiva unei sancțiuni, tocmai pentru că agresivitatea i s-a dezvoltat de-a lungul a mulți ani.

Un alt punct criticat este intenția de a reduce vârsta răspunderii penale la 13 ani. În legislația românească actuală, minorii sub 14 ani nu răspund penal, iar cei între 14 și 16 ani doar dacă se dovedește că au avut discernământ. Groza atrage atenția că un proces penal durează între 3 și 4 ani, ceea ce înseamnă că un copil care comite o agresiune la 13 ani ar fi sancționat abia la 17 ani, o întârziere care anulează orice efect corectiv.

Mai mult, coborârea pragului ar bloca sistemul cu mii de dosare pentru fapte precum lovirea sau amenințarea, fără să atingă cauzele profunde ale violenței. „Copiii trebuie educați și sprijiniți să descopere alternative la agresivitate. Altfel, izolăm copiii agresivi și creăm un risc, poate chiar mai mare, când revin în societate”, avertizează ea.

Lipsa unor servicii sociale capabile să intervină la timp rămâne rana deschisă a sistemului. Copiii cu derapaje repetate încă de la 7-8 ani sunt lăsați fără sprijin real până la 14 ani. „Când vrem să schimbi un comportament, trebuie să îl oprim imediat ce apare și de fiecare dată când revine. Oricât de minor ni se pare incidentul, violența trebuie tratată ca atare”, arată experta.

În prezent, sistemul preferă să reacționeze disproporționat doar în cazurile limită, ignorând derapajele minore, dar recurente. „Din păcate, soluțiile noastre sunt să pedepsim foarte aspru un act foarte violent și să trecem cu vederea faptele minore care se repetă”, conchide Gabriela Groza. Dezbaterea privind siguranța din școli, accesul la consiliere reală și asumarea responsabilității de către instituții rămâne, astfel, la fel de aprinsă.