Semnătura din email: de ce am renunțat la funcție și site

Cum a decays entuziasmul?

Am decis recent să fac o modificare semnificativă la finalul tuturor mesajelor electronice pe care le trimit.

Pe lângă datele standard de identificare, cum ar fi numele, poziția mea profesională sau link-ul către blogul personal, am început să menționez explicit titlul cărții pe care o parcurg în momentul respectiv și o scurtă descriere a subiectului acesteia.

Această practică nu este decât o extindere a unei inițiative anterioare, denumită #Dămaideparteocarte, care a stârnit un val de energie pozitivă în comunitatea noastră de cititori.

La lansarea acestei campanii, entuziasmul era la apogeu. Mii de indivizi și-au asumat misiunea de a multiplica orele dedicate lecturii și de a împărtăși public, pe platformele de socializare, impresiile despre volumurile care le-au captivat.

Scopul fundamental era de a stimula apetitul pentru carte în țara noastră, crescând astfel numărul celor care deschid cărți regulat.

Cu toate acestea, după primele săptămâni de euforie, dinamismul inițial a cedat locul unei stagnări previzibile.

Este firesc ca interesul să se estompeze, dat fiind contextul actual complex: o criză politică persistentă, manifestări sociale în diverse colțuri ale planetei, conflicte armate, provocările sănătății, tranzițiile hormonale specifice perioadei premenopauzei, temerile legate de ascensiunea inteligenței artificiale și responsabilitățile constante ale creșterii copiilor ați ajungut la vârsta pubertății.

Într-un astfel de haos, timpul liber dedicat lecturii și postării pe rețelele sociale pare un lux greu de justificat, mai ales când obiectivul principal – ridicarea nivelului de alfabetizare – este perceput ca fiind destul de abstract.

Totuși, persist în această activitate, deoarece lectura rămâne o prioritate centrală pentru mine. Nu mă las descurajată de faptul că pentru alți oameni interesele sunt diferite sau mai presante.

Recunosc că, pentru mine, precum și pentru mulți alții, lectura nu este întotdeauna o necesitate vitală imediată, ci o activitate a unor persoane privilegiate care au deja acoperite nevoile primordiale ale existenței. Cercul acestor privilegiati se restrânge constant, dar consider că este vorba despre o perioadă tranzitorie. Am încredere că, în viitor, condițiile se vor ameliora și publicul se va reîntoarce cu drag spre paginile cărților.

De ce persist în acest demers?

Un moment care a consolidat această convicție a fost ieri, când am primit o invitație de la bibliotecara școlii fiicei mele, Sofia.

Mesajul ne îndemna să participăm la o întâlnire de tip comunitar, unde fiecare participant ar fi putut aduce volume în limba sa maternă pentru a le oferi bibliotecii instituției.

Aceste cărți ar fi integrate direct în secțiile de lectură, punându-le la dispoziția elevilor, care provin din aproximativ 60 de naționalități distincte, pentru a fi citite ori de câte ori dorind.

Semnătura colegei mele conținea, în plus față de titulatură, o notă personală: „În prezent citesc: ‘Povestirile din Canterbury’ de Geoffrey Chaucer, o carte despre poveștile unor călători în pelegrinaj prin Canterbury.”

Această detaliu m-a inspirat imediat. De astăzi, dacă primiți o comunicare electronică de la mine, veți descoperi în subsolul mesajului informația că, momentan, parcurez două opere literare contrastante: „La răscruce de vânturi” de Emily Brontë și „Mai înalt decât cerul” de Virginie Grimaldi.

Ambele se concentrează pe teme universale precum iubirea și morala, dar abordează aceste subiecturi din perspective extrem de diferite. Apreciez una dintre ele, iar cealaltă nu îmi oferă aceeași satisfacție, aspect pe care îl voi detalia într-un episod viitor.

Vă întrebați cum priviți această abordare?

Sunteți dornici să adoptați și dumneavoastră această practică de transparență literară? Sau preferați să o distribuiți mai departe în cercul vostru?

Cred că ar fi o experiență valoroasă să ne apropiem de colegii și prietenii noștri nu doar prin rolurile lor oficiale, ci și prin prisma universurilor imaginare pe care le explorează.

Pentru cei interesați de o abordare diferită a scrierii, mai există patru locuri disponibile în cadrul grupului nostru online dedicat explorării prin scris. Dacă doriți mai multe informații, nu ezitați să îmi trimiteți un mesaj.

PS: Printesa Urbana scrie de când își amintește.