Senatul a respins dreptul tinerilor de 16 ani de a cere singuri terapie psihologică

Senatorul USR Cynthia Păun, membră a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială

Senatul a respins dreptul tinerilor de 16 ani de a cere singuri terapie psihologică

Proiectul de lege inițiat de USR, care viza acordarea minorilor peste 16 ani a dreptului de a solicita independent servicii de sprijin psihologic, a fost respins de Senatul României. Partidele PSD și AUR au votat împotriva inițiavei în plen, iar reprezentanții AUR au justificat decizia lor apelând la teorii conspiraționiste, conform declarațiilor parlamentarilor USR. Deși inițiativa a beneficiat de sprijin din partea Ministerului Sănătății și a Ministerului Educației, precum și de avize favorabile din partea Guvernului, ea nu a reușit să strângă majoritatea necesară în camera superioară a Parlamentului.

Consiliul Național al Elevilor (CNE) a susținut activ propunerea legislativă, care ar fi permis adolescenților care au împlinit 16 ani să solicite singuri consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără a necesita acordul părinților. Inițiativa parlamentară L478, autorii căreia sunt senatorii USR Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun și Sorin Șipoș, urmărește să asigure accesul tinerilor la servicii de sănătate mintală atunci când suportul din casa nu este disponibil sau este blocat.

În dezbaterile din plen, Ruxandra Cibu Deaconu, secretară a Comisiei pentru sănătate a Senatului, a subliniat importanța prevenirii și a accesului la sprijin. Ea a argumentat că un adolescent în pragul unei crize are nevoie de curaj pentru a cere ajutor, dar în România acest act necesită și semnătura ambilor părinți. Multe familii au fost educate în credința că psihologul este destinat exclusiv pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală gravă, ceea ce creează o barieră culturală. Legea a fost elaborată după consultări cu tineri din mediul rural, psihologi, profesori și părinți, și include garanții precum verificarea de către psiholog a discernământului tânărului și notificarea imediată a părinților în caz de pericol iminent.

Senatorul USR Cynthia Păun, membră a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, a atras atenția asupra faptului că pentru mulți copii, consilierul școlar este singurul specialist accesibil. Un singur consilier este responsabil pentru peste 750 de elevi, ceea ce creează o supraîncărcare a sistemului. Ea a subliniat paradoxul conform căruia un adolescent care suferă de abuz acasă are nevoie de acordul aceluia care îl abuzează pentru a ajunge la specialist. Păun a criticat faptul că mulți tineri ajung la un specialist abia în situații de urgență, după ce s-a produs un incident grav. Ea a mai arătat că lipsa sprijinului timpuri duce la o creștere a cazurilor de autoagresiune și de violență între elevi, și a cerut colegilor de partid să nu justifice respingerea legii cu interesele copiilor.

Expunerea de motive a proiectului subliniază că condiționarea accesului minorilor la servicii psihologice de acordul reprezentanților legali poate avea efectul invers celui dorit. Adolescenții care recunosc nevoia de sprijin nu pot primi ajutor exclusiv din cauza refuzului, absenței sau indisponibilității părinților. Această problemă este mai acută în mediul rural, unde accesul la servicii de sănătate mintală este limitat, iar stigma asociată mersului la psiholog determină mulți părinți să refuze acordul. Astfel, minorul se află într-o dublă vulnerabilitate: este expus la riscuri psihologice reale și este împiedicat instituțional să acceseze ajutorul profesionist.

Consiliul Economic și Social (CES) a emis un aviz favorabil către proiect, cu o serie de observații

Parlamentarii inițiatori argumentează că vârsta de 16 ani nu a fost aleasă la întâmplare, deoarece legislația românească recunoaște deja la acest prag o serie de capacități extinse ale minorului. Aceeași logică a maturizării progresive ar trebui aplicată și în domeniul sănătății mintale, mai ales că serviciile de psihologie, consiliere și psihoterapie nu implică intervenții invazive, ci constituie o formă de sprijin pe care un minor cu discernământ o poate evalua. În ceea ce privește educația, modificarea este considerată esențială pentru accesibilitate, deoarece școala reprezintă, în special în mediul rural, primul și uneori singurul punct de contact instituțional al adolescentului cu un specialist.

Inițiatorii invocă modele din Regatul Unit, Germania, Franța, Belgia și Olanda, unde există forme de recunoaștere a capacității adolescenților de a decide în privința serviciilor medicale sau psihologice, fie bazate pe discernământ, fie cu vârsta de 16 ani ca reper. Această soluție se înscrie într-o tendință europeană coerentă de recunoaștere a autonomiei progresive a minorului în domeniul sănătății. Documentul se bazează pe date ale Organizației Mondiale a Sănătății, Institutului Național de Sănătate Publică și Salvați Copiii, deși nu specifică anii sau valorile statistice concrete pentru România.

Consiliul Economic și Social (CES) a emis un aviz favorabil către proiect, cu o serie de observații. CES susține principiul conform căruia un adolescent de cel puțin 16 ani trebuie să poată cere singur sprijin psihologic, deoarece acest sprijin are adesea caracter preventiv și terapeutic neinvaziv, iar accesul întârziat poate agrava problemele emoționale. Consiliul atrage atenția că condiționarea absolută de acordul părinților poate deveni contrară interesului superior al copilului, mai ales când părintele refuză nejustificat, este indisponibil sau este chiar sursa suferinței psihice a minorului.

În ceea ce privește consilierea școlară, CES consideră oportună posibilitatea minorului de 16 ani de a se adresa singur cabinetelor de asistență psihopedagogică, deoarece școala poate reprezenta primul spațiu instituțional în care adolescentul cere ajutor, în special pentru copiii din mediul rural sau din familii vulnerabile. Totuși, CES avertizează că recunoașterea acestui drept trebuie corelată cu posibilitățile reale ale sistemului de educație, inclusiv numărul de consilieri școlari și regulile de protecție a datelor.

Proiectul de lege stabilește limitele confidențialității. Dacă în timpul evaluării sau terapiei specialistul identifică un risc iminent de autovătămare, vătămare a altor persoane, situații de abuz sever sau suspiciunea unei afecțiuni care impune intervenție medicală, acesta are obligația de a informa imediat reprezentanții legali și autoritățile competente. CES consideră însă că termenul „abuz sever” este prea restrictiv și propune includerea în definiție și a altor forme de violență, precum neglijarea, exploatarea, violența domestică, violența sexuală, traficul sau bullying-ul grav. Consiliul cere, de asemenea, protejarea strictă a vieții private a adolescentului în ceea ce privește informațiile comunicate în cadrul consilierii.

După respingerea în Senat, inițiativa legislativă va fi trimisă la Camera Deputaților pentru dezbateri și vot final. Deși Senatul este prima cameră sesizată, rezultatul negativ din plen deschide calea pentru o nouă rundă de discuții în camera inferioară, unde partidele vor avea șansa de a reexamina propunerea. Inițiatorii așteaptă că Camera Deputaților va lua în considerare argumentele prezentate și va adopta legea, asigurând astfel accesul tinerilor la sprijin psihologic independent.