Unul din trei copii români le-a cerut părinților să șteargă postările de pe rețele

Cifrele din spatele „sharenting”?

Fenomenul cunoscut sub numele de „sharenting” — practic prin care părinții postează sistematic imagini ale minorilor pe platformele digitale — a creat o tensiune neașteptată în nucleul familial. Conform celor mai recente analize, aproape un sfert din totalul copiilor din România, respectiv 29%, au inițiat o solicitare formală către părinți pentru a elimina diverse tipuri de media – fie ele fotografii, clipuri video sau alte documente – care îi reprezentau.

Acest procent situat la 29% se remarcă ca fiind cel mai înalt dintre toate țările incluse în comparativa europeană prezentată de Comisia Europeană. La polul opus al acestui clasament se află Lituania, unde doar 3% dintre tineri au raportat că au cerut părinților să șteargă astfel de materiale.

Aceste date provin dintr-un studiu amplu, publicat în luna martie a anului 2026, care a reanalizat informațiile colectate prin intermediul platformei EU Kids Online.

Această cercetare a fost adusă în prim-planul dezbaterii publice de către Horizon Magazine, publicația dedicată inovării și cercetării aparținând Comisiei Europene.

Rezultatele indică faptul că, în marea majoritate a statelor examineate, până la o treime dintre copiii intervievați au menționat că părinții lor au difuzat conținut despre ei fără a obține prealabil consimțământul.

Conflictele din spatele ecranului?

Dimensiunea exactă a acestei practici este ilustrată clar de o altă investigație, tot din 2026, care s-a concentrat pe un eșantion de 470 de părinți activi în distribuirea online a vieții copiilor lor. Analiza a relevat că, în mod mediu, peste șapte din ultimele 20 de postări efectuate de acești adulți includeau prezența a cel puțin un copil. Ritmul de publicare a fost estimat la aproximativ două ori pe săptămână.

Deși pentru mulți adulți, aceste imagini constituie o metodă afectivă de a conserva amintirile, de a marca momente cruciale sau de a menține legătura cu cercul apropiat, perspectiva este diferită pentru minor.

Pentru copil, aceleași postări pot implica pierderea controlului asupra propriei imagini, expunerea unor clipe intime în fața lumii sau formarea unei identități digitale impuse, nu alese.

Cercetătorii au observat o corelație complexă între activitatea de „sharenting” și dinamica internă a familiei.

Dacă pentru unii părinți, publicarea contribuie la o percepție de apropiere mai mare, pentru alții, procesul a dus la escaladarea conflictelor, mai ales atunci când conținutul era difuzat pe rețele precum TikTok sau YouTube.

Consimțământul?

Această constatare schimbă radical modul în care privim siguranța digitală. De obicei, discuțiile se axeză pe timpul petrecut online, pe expunerea la conținut inadecvat sau pe riscurile interacțiunii cu persoane străine.

Totuși, studiile sugerează că prima breșă din intimitatea digitală a unui copil apare adesea acasă, când părinții își construiesc identitatea online a fiului sau fiicei înainte ca acesta să aibă maturitatea necesară pentru a-și alege propriile limite.

Expertiza lui Isabelle Filliozat, recunoscută autoritate europeană în domeniul parentingului pozitiv și al dezvoltării emoționale bazate pe înțelegerea traumelor, oferă o cheie interpretativă importantă. Ea subliniază importanța respectului fundamental acordat copilului și a ascultării nevoilor sale. Copiii doresc să facă ce este corect.

Dorința de a se comporta bine este naturală, cu condiția să fie respectați, iar atunci ei vor reciproc respectul, susține experta. Aplicat în mediul virtual, acest principiu impune ca părintele să nu considere imaginea copilului ca pe un bun de care dispune unilateral.

Solicitarea acordului înainte de a posta, explicarea locației exacte unde va fi vizibilă fotografia, acceptarea refuzului și ștergerea materialului când copilul nu se mai simte confortabil, sunt acte concrete prin care adultul semnalează că vocea și granițele stabilite de minor sunt esențiale.