Violența în familie: Când un copil este maltratat, ce putem face?

Salvarea copiilor: O prioritate

Când o mamă își lovește copilul, ce putem face? Această întrebare, adresată de Prințesa Urbană pe 8 iulie 2026, într-un articol despre parenting, a stârnit un val de reacții. Am văzut cu toții, probabil, acele filmulețe sfâșietoare cu ființe vulnerabile – copii, bătrâni, bolnavi sau animale – agresate în tăcere de chiar persoanele care ar fi trebuit să le ofere protecție.

Ultimele știri

Ghid pentru părinți: Cum navigăm vizitele la pediatruCe trebuie să știe elevii și părinții despre examenele A-Level și SAT?Câte încercări gratuite are un candidat la Bacalaureat și cine suportă taxa de înscriere în 2026?Subiectele de la Bacalaureat 2026, profil uman, au fost publicate de Ministerul Educației

Am primit zeci de mesaje de la voi în ultimele două zile, iar asta m-a făcut să reflectez profund la ce aș putea scrie pe acest subiect. Prima mea reacție, când am văzut un astfel de videoclip, a fost pur fizică, o senzație de revoltă viscerală. Cred că, în momentul în care un părinte își lovește copilul, se întâmplă două lucruri: părintele este copleșit emoțional, nu mai gândește rațional, pierde controlul și face orice pentru a opri comportamentul copilului care îl irită. Însă, deși părintele își permite să lovească, societatea nu ar trebui să-i permită să fie bătut la rândul său, ci să intervină pentru a proteja victima.

Modelul nordic: Fără violență

Îmi doresc ca fiii și fiicele acestor oameni să fie salvați din aceste situații și să înțeleagă, pe măsură ce cresc, că ceea ce li se întâmplă nu este vina lor, ci a ignoranței și incapacității părinților, care, la rândul lor, au nevoie de ajutor psihologic. Revenind la majoritatea cazurilor în care un părinte își bate copilul – adesea pentru că mediul social permite acest lucru și pentru că își pierde controlul – cum putem schimba această realitate în România?

În țările nordice, de exemplu, această „permisiune” socială de a lovi copilul pur și simplu nu există. Nu ai voie să lovești un copil, nici pe stradă, nici acasă. Chiar dacă ești provocat, copilul nu este o țintă. Sau, cel puțin, încerci din răsputeri să nu-l pedepsești fizic, căutând alte soluții.