Lectura în clasa I: obiceiuri familiale și strategii didactice eficiente

Studiul e doar descriptiv, nu analitic!

Când vorbim de a învăța copiii să citească, nu putem uită că acest proces nu începe și nu se oprește la ușile clasei. Familia joacă un rol esențial, iar pentru a construi strategii didactice véritablement eficiente, trebuie să înțelegem ce se întâmplă de fapt acasă.

Ultimele știri

Sexul după divorț: de ce devine mai intens decât în căsniciePresiunea socială asupra părinților unui singur copilAdolescenții vor mai multă neurodiversitate și prietenie platonice în emisiuniChatGPT și copiii: ghid pentru părinți care nu vor să piardă controlul

Un studiu recent, bazat pe un chestionar anonim aplicat la 50 de mame ale elevilor din clasa I la Liceul Tehnologic Româno-German din Vișeu de Sus, a iluminat exact această realitate.

Rezultatele arată că, deși 66% dintre mame spun că citesc regulat cu copiii – fie zilnic, fie câteva ori pe săptămână – doar 22% mențin această obiceiură în fiecare zi.

Când vine vorba de timp, majoritatea sesiunilor durează între 10 și 20 de minute, conform a 54% dintre respondente. Un detaliu interesant: în 58% dintre cazuri, lectura se face ca parte a ritualului de adormire, transformându-se într-un moment de legătură și liniște.

Dar cine dă primul pas?

În doar 18% dintre familii, este copilul care îniște să deschide o carte – majoritatea inițiativei vin de la adulți. Ce ne blochează atunci? Nu e lipsa de interes de la copii – doar 8% dintre mame au invocat acest motiv.

Ce e necesar sunt soluții pragmatice: rutini scurte și constante, acces facil la cărți prin bibliotecă scolară sau publică, libertate de a alege ce citește copilul, varietate în materiale (de la povești la stripuri sau enciclopedii ilustrate), discuții deschise între școală și familie și, de asemenea, valorizarea momentelor de lectură acasă – nu ca o sarcină, ci ca o parte valorosă a zilei.

Studiul, deși prezios pentru a înțelege contexte locale, are un caracter strict descriptiv, ceea ce înseamnă că nu putem generaliza concluziile la toate școalele. Totuși, datele oferă un punct de plecare solid pentru intervenții înclinate la realitate. Termenii cheie care au orientat analiza au fost: motivarea pentru lectură, ciclul primar, anii de început ai școlarizării, practici familiale de citit și parteneriatul dintre școală și familie.

Pentru ca copiii să nu doar învețe să citească, ci să i se placă, trebuie să luăm în considerare două piloni: abilitatea de a decodifica textul și pasiunea pentru carte.

Limba și literatura le dau copilului instrumentele prin exercițiu sistematic și activități variate – o idee susținută de cercetători precum Rus (2024). În același timp, faceți lectura atractivă de la vârsta mică e o prioritate pentru didactica comunicării, așa cum subliniază Hobjilă (2024). Școala nu poate face asta singură.

Doar 50 de mame din aceeași școală?

Familia rămâne un pilon educațional, iar când ambele funcționează în armonie, performanța copilului se reflectă direct – o idee sprijinită de lucrarile lui Cucoș (2024) și Pânișoară & Cristea (2024). În clasă, profesorii spun adesea părinților: „Citiți mai mult cu copiii!”.

Dar ce se întâmplă când această indicare se lovește de realitatea unei mame care lucrează două joburi, are trei copii și nu are nici un minut liber înainte de prânz?

E aici că trebuie să intervenim cu empatie și pragmatism.

Nu e despre a adăuga presupe, ci despre a găsi modalități posibile: o poveste în timp de baie, un comic în așteptarea la medic, o carte audio în mașina spre școală.

Studiul a folosit o metodologie cantitativă și descriptivă, bazată pe un chestionar distribuit prin WhatsApp – o alegere practică care a permis accesul rapid la un număr semnificativ de respondenți.

Eșantionul a inclus 50 de mame ale elevilor din clasa I, toate de la aceeași instituție, care funcționează cu trei clase paralele. Datele au fost colectate anonimat, fără a solicita nume, iar 90% dintre participante au fost informate că Chestionarul, numit „Obiceiuri de lectură cu copilul”, avea 12 întrebări: cinci despre profilul familial și șapte despre obiceiurile de citit – frecvență, durată, cine începe, tipurile de cărți, momentul din zi, accesul la carte și dificultățile întâmpinate.

Completarea a durat în jur de cinci minute. Analiza s-a făcut prin calcularea frecvențelor și procentelor, oferind o imagine clară, dacă nu exhaustivă, a modului în care lectura trăiește în aceste familii. Din punct de vedere demographic, majoritatea mamei (88%) au vârste între 25 și 44 de ani.

Nivelul de studii este variat: 36% sunt absolvenți de liceu, 28% au studii superioare, 22% au terminat gimnaziul și 14% au absolvită școli postliceale sau profesionale.

Ce privește structura familiei, jumătate au doi copii, 36% un singur copil și 14% trei sau mai mulți. Situația profesională arată diversitate: în 48% dintre cazuri, un singur părinte lucrează, în 28% ambii sunt angajați full-time, iar în restul de 24% există alte configurări (un angajat part-time, un freelancer, etc.).

Toate aceste detalii contează, pentru că influențează direct posibilitatea de a găsi timp pentru o carte.