Apoi a venit explicația genială a copilului meu: Ei, șalant e non-nonșalant
Azi vreau să vă povestesc o scenă amuzantă din copilărie, întâmplată într-o zi obișnuită la școală. Copilul meu a intrat în clasă cu o exclamare care a declanșat o val de râs: „Și, stai să vezi, bro, kijk”. O combinație de română, engleză și olandeză – adică „fii atentă” în neerlandeză – care a făcut să se întoarcă toți colegii.
Ultimele știri
Când începe producția de lapte în timpul sarcinii
Ce înseamnă regula celor 3 zile pentru hrana de la copil?
Bassin sau paturiță: Ce alegerea pentru bebeluș?
De ce copiletele au un gaură în centrul scutului: siguranță și funcțieUn coleg a întrebat, surprins: „Stai, pauză, fiule, deci, cum a intrat în clasă?”. „Șalant! ȘA-LANT, ai surzit, mom? Godverdorie…” – o interjecție olandeză care înseamnă aproximativ „Doamne, ce e frustrant!”.
Eu, deși auzam bine, am confessat că nu știam ce înseamnă acel cuvânt și din ce limbă provenea. Atunci un alt copil a intervenit: „Nonșalant, de ăsta ai auzit? Like, relaxed, chill vibe, whatever.” – sugerând că ar putea fi o negație. Am confirmat apoi că „nonșalant” este efectiv un cuvânt folosit în română, provenit din franceza „nonchalant”, și există și în engleză cu aceleași semnificație: linistit, indiferent, relaxat.
Apoi a venit explicația genială a copilului meu: „Ei, șalant e non-nonșalant, adică atunci când ești stresat, preocupat de ce părere au alții, snap je (adică ‘pricepi’)? Când pui doi de non, se anulează. Rezultă șalant.” – o logică copilărească dar remarcabil de coerentă: dacă „nonșalant” înseamnă relaxed, atunci dublarea negației („non-nonșalant”) ar anula efectul și duce la starea opusă – adică tensiune, atenție excesivă, preoccupare – ceea ce el a numit, cu un umor delicios, „șalant”.
După această revelație, am „Ah, da, sigur, clar, șalant, stupid me, așa, zi mai departe.”
Continuând discuția, am încercat să recuperez firul de gând: „Deci, dude, intră șalant așa și… stai, ce voiam să zic? Kleinje (adică micuțo), de ce mă întrerupi? Acuma am uitat. Moeder! (mă ceartă din priviri)” – o serie de intervenții în care am amestecat expresii olandeze („Kleinje” = micuțo, „Moeder” = mamă) cu interjecții românești, reflectând starea de confusie și umor în care mă găsseau.
Deși scena a fost amuzantă și ușoară, m-a făcut să reflective asupra modului în
Un alt copil a zis, indifferent: „Whatever, nu era important. Ai făcut lasagna? Wunderbaar, te iubesc. Ți-am zis că te apreciez azi? Chiar te apreciez. Kom să-ți dau un hug.” – o combinație de expresii neutre, entuziaste olandeze („Wunderbaar” = minunat), expresii de dragoste și o invitație la îmbrățișare în limba olandeză.
Deși scena a fost amuzantă și ușoară, m-a făcut să reflective asupra modului în care limbile modelează personalitatea. Am citit mai multe studii care arată că persoanele bilingve sau multilingve dezvoltă aspecte diferite ale caracterului în funcție de limba pe care o folosesc. Am observat pe mine: în română sunt mai afectuoasă, această limbă fiind pentru mine limbă iubirii și conexiunii emoționale; în engleză devin mai funny și mai assertivă, fiind cea în care mă simt mai liberă să exprim humor și opinii; în olandeză, în schimb, apar părțile mele mai nesiguroase și puțin timide, poate din cauza mai puțină familiaritate sau contextul de utilizare.
Aceeași fenomen l-am observat și la copii: ei tend să înjoreze și să fie jucăuși în olandeză, să imite persoanele serioase sau autoritare în engleză, dar când vine vorba de discuții importante – ca cele privind sentimentele, nevoile sau conflictele – preferă să vorbească în română. Totuși, leagă frecvent limbile și comuta între ele cu o rapiditate care, admitted, chiar mi se pare de greu urmat – creierul meu nu reușește să țină pasul cu flexibilitatea lor lingvistică.
Această experiență mi-a amintit de discursul pe care m-am pregătit pentru TedX Bruxelles, unde voi vorbi despre tema generală „Educația în epoca AI”. În cadrul prezentării, intenționez să includ și această reflexie despre modul în care multilinguismul nu doar enricheste comunicarea, ci formează și modul în care ne percepem și ne relaționăm cu lumea. Mai sunt câteva bilete disponibile pentru eveniment, care va avea loc pe 10 octombrie – puteți să le găsiți [aici].
În final, vreau să menționez că imaginea care ilustrează acest articol a fost făcută de Yan Krukau și este disponibilă pe Pexels la linkul: https://www.pexels.com/photo/a-mother-and-daughter-sitting-on-the-sofa-6216281/ – o captură tenderă a unui moment de apropiere, potrivit pentru atmosfera de caldure și autenticitate pe care am încercat să o transmit și în acest recount.