Cum să transformi elevii scutiți medical în participanți activi la ora de educație fizică

Cronometrorul și înregistratorul de date sunt ideali pentru probele de atletism!

Din spectatori la actori: Strategii pentru integrarea elevilor scutiți medical în orele de educație fizică

Orice cadru didactic care predă disciplina de educație fizică se confruntă, cel puțin o dată pe săptămână, cu prezența unuia sau a mai multor elevi care, din motive de sănătate, nu pot participa la efortul intens. Acești tineri stau de obicei pe marginea terenului, parcați pe bancă, cu ghiozdanul lângă ei și adesea cu un telefon în mână. În trecut, această situație era acceptată ca fiind naturală: o adeverință medicală era suficientă pentru a justifica absența activă. Totuși, cu timpul, am început să mă întreabă ce învață, de fapt, un elev în cele cincizeci de minute petrecute la marginea terenului.

În plus, am observat că mulți dintre acești tineri se simt treptat excluși din viața socială a clasei, tocmai în cadrul unei discipline care ar trebui să fie cea mai socială dintre toate.

Această conștientizare a declanșat căutarea unei abordări alternative, pe care o detaliiez în cele ce urmează.

Reinterpretarea scutirii: protecție a efortului, nu a învățării

Punctul de plecare a fost o schimbare fundamentală de perspectivă. Scutirea medicală are ca scop protejarea elevului de efortul fizic care i-ar putea afecta sănătatea, dar nu îl exclude din procesul de asimilare a cunoștințelor.

Chiar și când nu poate executa mișcări, elevul scutit rămâne prezent la lecție și poate participa la toate acele activități intelectuale și organizatorice care nu solicită organismul dincolo de limitele impuse de starea lui de sănătate.

Programa de educație fizică și sport nu se limitează la dezvoltarea capacităților motrice. Ea include și competențe legate de înțelegerea regulamentelor, organizarea activităților, cooperarea, practicarea fair-play-ului și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Toate aceste competențe pot fi cultivate de pe marginea terenului, cu condiția ca elevul să fie înzestrat cu un rol clar, nu doar cu un loc de așezare.

Un sprijin teoretic esențial l-am identificat în stilurile de predare descrise de Mosston și Ashworth. În stilul reciproc, unul dintre elevi execută mișcarea, iar celălalt observă și oferă feedback bazat pe criterii definite de profesorul. Rolul de observator nu este secundar: pentru a observa corect, elevul trebuie să cunoască profund mișcarea, să o Este, prin urmare, un rol de învățare autentică și nu doar o activitate de așteptare.

Roluri practice pentru elevii scutiți

În practica mea am experimentat mai multe roluri, pe care le selectez în funcție de tema lecției, de tipul scutirii și de personalitatea elevului. Rolul de arbitru sau de asistent al arbitrajului este cel mai apreciat de elevi. Pentru a gestiona un joc de fotbal, baschet sau handbal, elevul trebuie să stăpânească regulamentul, să ia decizii rapide și să le transmită cu autoritate și calm.

Am constatat că acei elevi care își asumă această responsabilitate devin, în timp, cei mai bine informați despre regulile din clasă.

Rolul de cronometror și înregistrator de date este ideal pentru lecțiile de evaluare și pentru probele de atletism. Elevul măsoară timpii, consemnează rezultatele în fișa de evaluare și le comunică colegilor.

Pe lângă utilitatea practică, acest rol îl familiarizează cu sistemele de evaluare și cu conceptul de progres măsurabil.

Rolul de observator, sprijinit pe o fișă de observație simplă, se potrivește lecțiilor de învățare a unor procedee tehnice. Elevul urmărește un coleg sau o grupă și verifică criteriile: poziția corpului, piciorul de sprijin, direcția privirii.

La finalul exercițiului, îi comunică colegului ce a observat. Este varianta cea mai apropiată de stilul reciproc.

Rolul de organizator îl implică în pregătirea și colectarea materialelor, în plasarea jaloanelor sau în formarea echipelor conform criteriilor pe care i le furnizez.

Este un rol potrivit mai ales pentru elevii cu scutiri de scurtă durată.

Rolul de reporter îl încurajează să producă o scurtă relatare a lecției sau a unui joc, inclusiv cu fotografii realizate cu acordul colegilor, destinate avizierului clasei sau paginii web a școlii. Elevii care nu sunt atrași de sport descoperă, uneori, prin această activitate, o legătură nouă cu disciplina.

Rolul de antrenor secund presupune conducerea unei grupe mici la un exercițiu simplu, pe care i l-am explicat dinainte. Îl folosesc rar și doar cu elevi pe care îi cunosc bine, dar impactul asupra încrederii lor în sine este remarcabil.

Fișa de consemnare a rezultatelor e un extract al fișei mele de evaluare!

Instrumente didactice esențiale

Pentru ca acești roluri să nu rămână doar declarații teoretice, necesită câteva instrumente simple. Le-am conceput astfel încât să încapă pe o singură pagină și să poată fi completate în timpul lecției. Fișa de observație include numele colegului urmărit, procedeul tehnic, trei sau patru criterii de execuție și o secțiune pentru recomandări. Fișa de arbitraj conține principalele reguli ale jocului și un tabel în care elevul notează scorul, greșelile sancționate și momentele de fair-play.

Fișa de consemnare a rezultatelor este, de fapt, un extract al fișei mele de evaluare.

Pentru scutirile de lungă durată, adaug câte o temă teoretică scurtă – un regulament, o regulă de igienă a efortului, o noțiune despre alimentația sportivului – pe care elevul o prezintă colegilor în câteva minute.

Toate aceste fișe le păstrez în portofoliul elevului. Ele devin, la sfârșitul semestrului, o dovadă concretă a activității lui la orele de educație fizică.

Aici este nevoie de multă grijă și de o abordare individualizată.

Elevul scutit medical total nu este evaluat pentru performanța motrică, iar situația lui școlară la disciplină respectă reglementările în vigoare. Aprecierea pe care o aplic este una formativă: îi spun elevului, direct și de fiecare dată, ce a făcut bine și ce poate îmbunătăți. Notez în fișa lui implicarea și calitatea sarcinilor îndeplinite și recunosc contribuția lui în fața clasei.

Pentru elevii cu scutiri parțiale, care pot participa la o parte dintre activități, componenta de participare activă capătă o greutate mai mare. Aici mă sprijin pe modelul pe care îl folosesc în evaluarea motrică, în care nota finală reunește performanța, progresul și participarea activă. Pentru un elev care nu poate susține anumite probe, participarea activă – prezența, implicarea în roluri, calitatea fișelor – devine principala mărturie a activității lui.

Primul beneficiu este cel al elevului. Am observat elevi retrași care, după câteva săptămâni de practică în rolul de arbitru, au început să comunică mai mult cu colegii și să fie ascultați cu mai mare respect.

Am văzut elevi care nu iubeau sportul descoperind că le place să-l Al doilea beneficiu este al clasei.

Colegii încep să percepă elevul scutit nu ca pe cineva care „scapă” de oră, ci ca pe un membru al echipei care are o sarcină specifică.

Feedbackul primit de la un coleg-observator este, adesea, mai ușor acceptat decât cel primit de la profesor, deoarece vine de la un egal.

Al treilea beneficiu este al meu, ca profesor.

Având un arbitru, un cronometror sau un consemnator în plus, am mai mult timp liber pentru a urmări execuțiile corecte și pentru a corecta greșelile tehnice ale celorlalți elevi.

Elevul scutit medical nu trebuie să fie un simplu spectator la lecția de educație fizică. Cu puțină pregătire – câteva roluri bine definite, câteva fișe simple și o apreciere constantă – el poate deveni un participant activ, care învață, contribuie și își păstrează locul în colectivul clasei.

Nu afirm că am găsit soluția perfectă, dar sunt convins că direcția este cea corectă: o lecție de educație fizică în care fiecare elev are un rol clar este o lecție mai bună pentru toți cei prezenți.

1. Cârstea, Gh. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura AN-DA. 2. Hellison, D.

(2011). Teaching Personal and Social Responsibility Through Physical Activity (ed. a 3-a).

Champaign, IL: Human Kinetics. 3. Ministerul Educației (2025). Programa școlară pentru disciplina Educație fizică și sport, clasele a IX-a – a XII-a.

București. 4. Mosston, M. Ashworth, S. (2008).

Teaching Physical Education (First Online Edition). Spectrum Institute for Teaching and Learning.