Școala și părinții: cum se construiește un parteneriat real

Ce activități prevăzute cuprinde ordinea de zi?

Construirea unei partenerițe autentice între mediul școlar și cel familial necesită o abordare structurată, bazată pe comunicare continuă și pe implicare activă a tuturor părților.

Ultimele știri

Sexul după divorț: de ce devine mai intens decât în căsniciePresiunea socială asupra părinților unui singur copilAdolescenții vor mai multă neurodiversitate și prietenie platonice în emisiuniChatGPT și copiii: ghid pentru părinți care nu vor să piardă controlul

Deși procesul poate părea complex, în realitate se bazează pe principii simple de colaborare.

Instituția școlară poate inițiativa prin organizarea de întâlniri periodice, sesiuni de consiliere atât individuale cât și de grup, crearea de materiale informative destinate părinților și organizarea de vizite între școli la care familiile sunt binevenite.

Toate aceste inițiave au la bază un singur element comun: comunicarea deschisă, care asigură o evoluție constantă a relației dintre școală, elevi și părinți.

În centrul acestei dinamici se află profesorul diriginte, care, în plus față de numeroasele sale atribuții, are sarcina de a coordona ședințe cu părinții, fie lunar, fie ori de câte ori situația o impune. Dirigintele nu este singurul responsabil pentru formarea și educarea tinerilor, deoarece asupra elevilor acționează simultan influența familiei și a întregului corp profesoral al clasei.

Pentru a asigura o desfășurare eficientă a întâlnirii, dirigintele trebuie să elabore un plan tematic detaliat, care să cuprindă toate punctele esențiale ce vor fi abordate.

Ca exemplu concret, prezentăm mai jos un plan tematic destinat unei ședințe cu părinții elevilor din clasa a VIII-a. Tema centrală este „Motivația pentru educație și studiu”. Activitatea este destinată părinților, cadrelor didactice și elevilor. Resursele necesare includ markere, culori, coli de flipchart și baloane, iar durata estimată este de o oră.

Obiectivele propuse vizează capacitatea participanților de a argumenta importanța motivației în procesul de învățare, de a identifica tehnici motivaționale și de a împărtăși experiențele personale legate de educație și impactul lor concret în viața reală.

Metodele utilizate cuprind joc de rol, studiu de caz, lucru în echipă, tehnici art-creative și brainstorming.

Ordinea de zi include: prezentarea activităților prevăzute, analiza rezultatelor elevilor la învățătură și identificarea nevoii de motivație în procesul instructiv-educativ, desfășurarea a trei exerciții interactive („Motivați pozitiv/Motivați negativ”, „Baloane care te înalță”, „Hexagonul motivației”) și încheierea cu concluziile formulate de părinți, elevi și profesorul diriginte.

În prima fază a ședinței, dirigintele deschide întâlnirea clarificând motivul alegerii acestei teme, care ținte direct elevii și indirect părinții, aceștia jucând un rol crucial în dezvoltarea educațională a copiilor lor. Se vor prezenta notele obținute de elevi pe parcursul semestrului, reflectând fie efortul intens, fie lipsa de interes față de învățătură. Părinții sunt invitați să evalueze nivelul de interes al copiilor față de școală și educație în momentul prezent.

În a doua etapă, se utilizează metoda acvariului: elevii și părinții sunt distribuiți în două cercuri concentrice, cu elevii în cercul exterior și părinții în cel interior. Se formează trei echipe, iar elevii oferă fiecărei grupe de părinți un studiu de caz (detaliat în Anexa 1). Părinții analizează situațiile în care familiile oferă sau nu sprijin educațional copiilor, identificând finaluri pozitive și soluții posibile. În timp ce părinții rezolvă sarcina, elevii din cercul exterior ascultă activ.

Ulterior, se schimbă pozițiile, elevii intră în cercul interior cu aceleași sarcini, iar părinții observă modul de La final, ambele tabere extrag concluzii, iar dirigintele încheie activitatea cu povestea broscuțelor care au încercat să urcă pe vârful unui munte înalt (Anexa 2).

Următorul exercițiu, denumit „Baloane care te înalță”, presupune formarea de echipe formată din fiecare părinte și propriul copil.

Fiecare primii un balon pe care, folosind markere colorate, scriu pe o parte ce le dă speranță și le impinge spre succes, iar pe cealaltă parte un motiv personal pentru învățare.

Copilul citește ce a scris părintele și invers, apoi eliberează baloanele pe fereastra, ca simbol al voinței și libertății de exprimare. Această activitate facilitează înțelegerea reciprocă a intereselor și motivațiilor ambele părți. Dirigintele încurajează părinții să împărtășească povești din viața reală în care motivația a fost cheie pentru succes.

Ce studii de caz conține Anexa 1?

Ultimul exercițiu interactiv, „Hexagonul motivației”, regrupă părinții și elevii în două tabere. Participanții primesc o fișă cu șase întrebări motivaționale: Ce? De ce? Cum? Unde? Când?

Cu cine? (Anexa 3). Pe baza discuțiilor, fiecare grupă elaborează un plan de acțiune în cinci pași pentru implicarea părinților în viața școlii și educația copiilor.

La final, dirigintele prezintă câteva afirmații (Anexa 4) la care participanții Elevii Confruntarea Ședința se încheie cu concluziile colective ale participanților privind motivația în procesul educațional.

Dirigintele subliniază că relația dintre efortul depus, rezultatele așteptate și beneficiile estimate constituie formula comportamentului motivat. Educația joacă un rol esențial în dezvoltarea comportamentală a individului, deși alegerea de a învăța rămâne personală. Prin educație, se formează cetățeni puternici, dinamici, flexibili, responsabili și motivați spre acțiune și schimbare.

Anexa 1 – Studii de caz: I. Ana revine de la școală. Mama o întreabă despre lecțiile învățate, colegii și comentariile profesorilor, apoi pregătește masa. Tatăl muncește în Italia. Sora și fratele mai mari se întorc din liceu.

Mama, casnică, cere ajutorul copiilor pentru treburile casnice după teme. II. Ora 7:00, o oră înainte de începerea școlii.

Toți locuitorii casei dorm. Tatăl a venit târziu. Mama nu trezește copiii.

Părinții sunt analfabeți și trăiesc din alocația copiilor și ajutorul social al primăriei. III. Opinia că școala nu folosește la nimic dacă nu se obține un serviciu.

Se subliniază că scrierea și cititul sunt suficiente doar pentru a se mări și a se îngriji de casă, întrebându-se de ce atâta emancipare.

Anexa 2 – Povestea broscuțelor: Mai multe broscuțe au organizat un concurs de urcare pe un munte înalt.

Spectatorii, de pe margine, se îndoiau de succesul lor, spunând că vor cădea sau obosi. Rând pe rând, broscuțele au abandonat cursa. Doar una a continuat cu ambiție și efort, ajungând sus.

Un spectator a aflat ulterior că broscuța învingătoare era surdă, ceea ce a făcut-o să nu auză îndoiala celorlalți.

Anexa 3 – Hexagonul motivației: Schemă hexagonală cu „ȘCOALĂ / FAMILIE” în centru și șase întrebări motivaționale în vârfuri.

Anexa 4 – Afirmații pentru - Ce învăț îmi este de folos. - Calificarea pentru care studiez mă ajută. - De obicei, am succes la școală și acest succes îmi dă încredere în mine. - Profesorii, părinții, colegii mă plac dacă învăț. - Estimez că, dacă nu învăț, acest lucru are urmări neplăcute. - Ce învăț îmi place și este interesant. - A învăța mi se pare distractiv, o adevărată plăcere.

Bibliografie: Călineci, Marcela Claudia; Țibu, Speranța Lavinia, Părinții în școala mea. Ghid de idei practice pentru activități cu părinții, ghid elaborat de Institutul de Științe ale Educației în cadrul campaniei de participare școlară „Hai la școală!”, coordonator UNICEF: Luminița Costache, București, 2013.

Gheorghe, Alexandru; Mățan, Ionel; Pârvulescu, Emil; Maftei, Muza; Gheorghe, Alexandru (continuare bibliografică).