Desenele animate nu se folosesc pentru liniștirea copiilor
Fără ecrane pentru copiii sub 2 ani: desenele animate nu se folosesc pentru liniștire în grădinițe
Ultimele știri
Sexul după divorț: de ce devine mai intens decât în căsnicie
Presiunea socială asupra părinților unui singur copil
Adolescenții vor mai multă neurodiversitate și prietenie platonice în emisiuni
ChatGPT și copiii: ghid pentru părinți care nu vor să piardă controlulCopiii de vârstă sub doi ani nu trebuie să aibă contact cu dispozitive care conțin ecran în cadrul grădinițelor sau creșelor, iar pentru cei cu vârsta de doi ani și pentru cei cu vârsta între trei și șase ani, timpul petrecut în fața ecranelor este restricționat la un maxim de o oră pe parcursul întregii zile, conform Scrisorii metodice pentru educația timpurie, anul școlar 2026-2027, emisă de Ministerul Educației și Cercetării către toate inspectoratele școlare. Se recomandă copiilor de peste un an să efectueze cel puțin 180 de minute de mișcare fizică pe zi, inclusiv ieșirea zilnică în aer liber, indiferent de sezon, iar documentul subliniază clar că filmele și desenele animate nu trebuie utilizate ca mijloc pentru a liniști copiii.
Educatorilor li se indică să monitorizeze atent fiecare copil, să îi ajute în gestionarea emoțiilor și să mențină o colaborare constantă cu familia.
Recomandările sunt diferite în funcție de vârsta copiilor. Pentru cei mai mici, sub doi ani, nu se folosesc niciun tip de aparat cu ecran, în acord cu indicațiile Organizației Mondiale a Sănătății privind timpul sedentar. Se prevede o singură excepție: convorbirile video între copil și părinți, atunci când acestea sunt susținute de personalul didactic. Pentru copiii care au împlinit doi ani, expunerea în fața ecranelor nu trebuie să depășească o oră pe zi, iar se preferă ca această durată să fie cât mai redusă. În grupele cu vârste mixte, activitățile care implică utilizarea ecranelor se organiză exclusiv cu copiii care au împlinit cel puțin doi ani.
Pentru preșcolarii cu vârsta între trei și șase ani, timpul maxim permis în fața ecranelor este de o oră pe zi, iar folosirea tehnologiei digitale trebuie să se bazeze pe trei principii: justificare pedagogică, echilibru între experiențe și supraveghere adultă.
Documentul precisă că planificarea acestor activități trebuie să țină cont de faptul că „pentru acest interval de vârstă timpul petrecut în fața ecranelor nu trebuie să depășească 1 oră pe parcursul întregii zile”.
Desenele animate nu se folosesc pentru liniștirea copiilor. Afisarea pe ecran a unei succesiuni de imagini, inclusiv a unui desen animat, este considerată un factor de perturbare. Scrisoarea metodice afirmă explicit: „Vizionarea de filme sau desene animate nu se utilizează ca modalitate de liniștire a copiilor”. În loc de ecrane, se recomandă jocul liber și activitățile calme care implică adultul, precum cititul, poveștirea, cântecul, coloratul, decupatul, puzzle-urile, construcțiile, desenul și modelajul. Pentru copiii între un și trei ani, programul zilnic trebuie să conțină activități de mișcare cu intensități variate. Scrisoarea metodice preia recomandarea OMS, conform căreia copiii de peste un an trebuie să acumuleze distribuite pe parcursul întregii zile o cantitate de mișcare fizică. Aceste activități trebuie ajustate în funcție de vârstă și caracteristicile individuale ale fiecărui copil.
Tranziția dintre efort și repaus trebuie să se realizeze gradual, iar perioadele mai statice pot fi transformate în momente de interacțiune, stimulare cognitivă, exerciții de respirație sau explorarea obiectelor.
Pentru copiii cu vârsta între trei și șase ani, recomandarea privind activitățile fizice este de cel puțin 180 de minute pe zi, dintre care cel puțin 60 de minute trebuie să fie de intensitate moderată spre viguroasă. Documentul specifică că activitățile destinate dezvoltării motricității grosiere și fine, precum și cele sensoniale, trebuie să fie o parte esențială a programului educațional. Perioadele de repaus nu trebuie să fie pasive; ele pot fi utilizate pentru lectură, poveștire în cadrul adultului, jocuri de masă, construcții sau joc liber. Pentru copiii de până la un an, se sugerează activități de explorare a obiectelor și stimulare fizică. Majoritatea jocurilor ar trebui să se desfășoare pe podea sau pe suprafețe moi.
Educatorul „atent”: observația trebuie să depășească simpla supraveghere
Pentru copiii care nu se deplasează încă pe patru labe, se indică poziția pronă, pe burtă, în secvențe scurte, astfel încât, în cadrul unei zile de 24 de ore, copilul să petreacă cel puțin 30 de minute în această poziție. Se menționează și alte poziții: șezutul, trecerea independentă de la o poziție în alta, poziția pe spate, ridicarea pe două picioare, cu sau fără sprijin, precum și mersul. În program trebuie să fie incluse și cititul scurt, explorarea cărților, cântecele, jocurile cu text și cânt, stimularea senzorială și gimnastica. Pentru această categorie de vârstă, scrisoarea metodice recomandă „eliminarea ecranelor de orice fel din sala de grupă”.
Copiii nu ar trebui să fie ținuți perioade lungi pe scaun. Documentul avertizează față de situațiile în care antepreșcolarii și preșcolarii sunt trăziți perioade extinse fără posibilitatea de a se mișca. Deși recomandarea OMS menționează o limită maximă de o oră pentru astfel de contexte, autoriul scrisorii metodice consideră că, în creșe și grădinițe, un interval maxim de 45 de minute este mai adecvat pentru timpul petrecut la masă, inclusiv micul dejun, prânzul și gustările. Se subliniază importanța ieșirii zilnice în aer liber, indiferent de anotimp, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, cu respectarea condițiilor meteorologice, a noremlor de igienă și de siguranță. Trebuie acordată atenție și rutinelor, inclusiv perioadelor de relaxare și somn. Se recomandă utilizarea de culori moderate, evitarea nuanțelor intense și a sunetelor puternice.
O altă indicare este ca ferestrele să nu fie acoperite în timpul activităților: „Ferestrele sunt orizonturi de cunoaștere, prin urmare acestea nu vor fi acoperite în perioada activităților”, conform documentului. Astfel, copiii au posibilitatea să observe ce se întâmplă în exterior, în timp ce beneficiază de iluminat natural.
Educatorul „atent”: observația trebuie să depășească simpla supraveghere. Un capitol al scrisorii metodice descrie educatorul prin trei dimensiuni: atent, empatic și angajat profesional. Educatorul „atent” trebuie să observe comportamentele, interesele, nevoile și ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil. Observarea trebuie să fie intenționată și sistematică, nu doar o formă de supraveghere. Printre instrumentele propuse se numără caietul de observații, fișele de observație sistematică, panourile de documentare cu fotografii, lucrări și citate ale copiilor, care să ilustreze procesul de învățare, nu doar rezultatul final. Informațiile obținute trebuie apoi utilizate pentru proiectarea didactică flexibilă și individualizată, reconfigurarea mediului educațional, adaptarea resurselor și a sarcinilor de învățare.
Copiii de până la 6 ani au nevoie de sprijinul adultului pentru reglarea emoțiilor. În ceea ce privește educatorul „empatic”, documentul pune accent pe ascultarea activă și pe înțelegerea stărilor copilului, de la bucurie și frustrare până la anxietatea de separare și conflictele cu ceilalți copii. Se explică că, la copiii de la naștere până la 6 ani, cortexul prefrontal este încă în dezvoltare, motiv pentru care aceștia au nevoie de coreglare, adultul acționând ca o bază de siguranță și ajutând copilul să-și stabilizeze stările emoționale și fiziologice.
Printre strategiile recomandate pentru educatorii se numără coborârea la nivelul fizic al copilului și menținerea contactului vizual, ascultarea fără întrerupere sau grăbire, recunoașterea și denumirea emoțiilor, oglindirea afectivă, prezența calmă și contactul fizic reconfortant atunci când este acceptat de copil, ghidarea spre soluții după diminuarea emoției și valorizarea efortului, nu doar a rezultatului.
Educatorul trebuie să-și A treia dimensiune este cea a educatorului „angajat profesional (reflexiv)”. Acesta trebuie să-și evalueze critic practicile, să Scopul este ca deciziile pedagogice să susțină starea de bine, progresul individual și dezvoltarea holistică a copilului.
Părinții ar trebui invitați în sala de grupă. Un capitol separat este dedicat relației dintre părinte și educator. Părintele reprezintă baza de siguranță a copilului, îi cunoaște istoricul medical și evoluția și trebuie să informeze educatorul despre evenimentele importante din viața acestuia. Educatorul observă copilul în colectivitate, îi susține dezvoltarea în grup și îl informează permanent pe părinte despre evoluția sa. Printre activitățile recomandate se numără comunicarea constantă a progresului copilului, nu doar atunci când apar probleme, încurajarea prezenței părintelui în sala de grupă, amenajarea unui spațiu pentru părinți în creșă sau grădiniță, activități comune copii-părinți, expoziții cu lucrările copiilor și echipe interdiscipinare.
