Ce descoperiri revoluționare aduc șoarecii 5XFAD în lupta cu Alzheimer!
Un nou studiu oferă o explicație biologică pentru unul dintre cele mai devastatoare simptome ale bolii Alzheimer: pierderea memoriei sociale, care îi face pe pacienți să nu își mai recunoască familia. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității din Virginia au descoperit că în creierul șoarecilor cu Alzheimer, structurile de protecție a neuronilor dintr-o regiune specifică a hipocampului se degradează, iar acest proces duce la pierderea capacității de recunoaștere socială.
Ultimele știri
Familia creștină: Un far în modernitateTragedie în Sumî: O familie anihilată de un atac cu dronă
Viitorul Coroanei: William discută despre familie și reformarea monarhiei
Rugăciuni pentru Succes la Bac și EvaluareÎn studiile preclinice, blocarea distrugerii acestor structuri a prevenit complet pierderea memoriei sociale la animalele tratate, conform News. ro.
Un studiu recent publicat în revista Alzheimer’s & Dementia arată că incapacitatea unei persoane afectate de boala Alzheimer de a-și aminti fețe, nume și relații – ceea ce se numește memorie de recunoaștere socială – este un simptom devastator pentru familiile pacienților. Aceasta este asociată cu distrugerea unor structuri protective din jurul neuronilor dintr-o regiune specifică a creierului. Mai important, cercetătorii au demonstrat că blocarea acestui proces la șoareci previne complet pierderea memoriei sociale.
Noua cercetare sugerează că pierderea memoriei privind recunoașterea persoanelor apropiate ar putea fi legată de deteriorarea unor zone microscopice din creier, denumite rețele perineuronale.
Acestea sunt formate din proteine și molecule de zahăr, având rolul de a stabiliza conexiunile dintre neuroni și de a susține circuitele memoriei. Aceste rețele înconjoară neuronii responsabili de recunoașterea socială, într-o regiune minusculă a hipocampului, numită CA2.
La șoarecii 5XFAD, un model utilizat pentru a studia Alzheimer, cercetătorii au observat că aceste rețele se dezactivau în jurul vârstei de șase luni.
Astfel, animalele își pierdeau abilitatea de a recunoaște alți șoareci pe care îi întâlniseră anterior, în timp ce alte forme de memorie, cum ar fi recunoașterea obiectelor, rămâneau intacte.
Pentru a demonstra că degradarea rețelelor perineuronale provoacă pierderea memoriei sociale, cercetătorii au distrus selectiv aceste structuri în regiunea CA2 a unor șoareci sănătoși. Rezultatul a fost cel așteptat: animalele nu au mai recunoscut alți indivizi, deși nu prezentau alte semne de boală. Când rețelele s-au refăcut natural după două săptămâni, memoria socială a revenit.
Poate fi memoria socială restaurată?
Acest caracter reversibil oferă speranță pentru tratamente viitoare. Dacă neuronii își păstrează viabilitatea, dar își pierd structurile protective, restabilirea acestor rețele ar putea permite recuperarea funcțiilor pierdute, explică Harald Sontheimer, conducătorul studiului și șeful Departamentului de Neuroștiințe de la Universitatea Virginia.
El subliniază că descoperirea oferă „o nouă țintă terapeutică” pentru care există deja medicamente candidate pentru testare.
Analizele genetice au arătat că degradarea rețelelor perineuronale este cauzată de activarea excesivă a unor enzime numite metaloproteinaze matriciale (MMP).
Aceste enzime, descrise drept „foarfeci moleculare” care remodelează țesuturile, devin hiperactive în creierul afectat de Alzheimer și distrug structurile protective mai repede decât se pot reface.
La oameni, degradarea acestor structuri ar putea deveni un indicator precoce pentru diagnostic sau pentru monitorizarea eficienței tratamentelor. Pentru a verifica ipoteza, echipa a tratat șoarecii 5XFAD cu GM6001, un inhibitor cu spectru larg al metaloproteinazelor, administrat zilnic timp de o lună. Animalele tratate au păstrat intacte rețelele neuronale din CA2 și nu au pierdut memoria socială, spre deosebire de grupul netratat, la care s-au observat degradarea acestor rețele perineuronale și deficite cognitive.
Pierderea recunoașterii sociale la pacienții cu Alzheimer nu înseamnă doar uitarea chipurilor, ci include și incapacitatea de a asocia nume, voci, expresii faciale și relații afective. Deși alte tipuri de memorie pot fi parțial menținute, afectarea acestei funcții rupe legăturile emoționale dintre pacient și familie.
Interesant este că regiunea CA2 este afectată într-o măsură mult mai mică de plăcile beta-amiloid – depozitele de proteine anormale asociate cu boala Alzheimer – deși acestea se acumulează masiv în alte părți ale hipocampului și ale creierului, care au reprezentat principalul obiect al cercetării științifice în ultimele decenii. În schimb, distrugerea rețelelor perineuronale pare să apară independent de aceste depuneri de amiloid, oferind o nouă perspectivă asupra cauzelor simptomelor cognitive în boala Alzheimer.
Autorii sugerează că, dacă se vor dezvolta metode de imagistică capabile să vizualizeze aceste structuri (rețelele perineuronale) în creierul uman, degradarea lor ar putea deveni un biomarker precoce pentru diagnostic sau pentru evaluarea tratamentelor.