De ce profesorul nu poate fi singur?
Profesorul Petruț Rizea a lansat o propunere care vizează reechilibrarea dinamicii din sala de clasă, solicitând angajarea unor asistenți de predare în acele clase unde există elevi care necesită sprijin constant pentru a participa la lecții. Scopul inițiativei este ca profesorul să nu fie pus în dilema de a alege între nevoile unui singur elev și dreptul celorlalți 25 colegi de a învăța într-un mediu liniștit. Într-o postare publicată pe rețeaua socială Facebook, educatorul a explicat că nu dorește să sacrifice timpul și energia dedicate celorlalți copii doar pentru un elev care refuză constant să coopereze, o afirmație care a generat numeroase reacții în comunitatea educațională.
Ultimele știri
Rugăciunea de seară pentru copii: trei trepte pe vârstă și rutină de cinci minute
Întrebări esențiale înainte de a începe sarcina
Cine se îngrijește de mamele care îngrijesc toți ceilalți?
Să-i iei pe copii să facă truc-o-treat în Halloween?Ce vrea Rizea cu adevărat?
Deși această declarație inițială a stârnit o mie de comentarii și critici, Rizea a clarificat că intenția sa nu este să abandoneze copilul cu dificultăți. El subliniază că fiecare elev merită răbdare, sprijin și șansa de a reuși, dar în același timp, ceilalți copii au dreptul la atenția profesorului și la o lecție care se desfășură în liniște. Problema centrală apare tocmai atunci când cadrul didactic trebuie să gestioneze singur, simultan, toate aceste nevoi contradictorii într-o singură sală de clasă.
Cum ar trebui să funcționeze asistentul?
Soluția propusă de profesorul constă în prezența unui asistent de predare în anumite clase și situații specifice. Acest rol nu este o supraveghere sau o pedeapsă, ci o sprijin activ: asistentul verifică dacă elevul a înțeles cerința, îl ajută să își pregătească materialele, îl ghidează să înceapă lucrul și îi reamintește pașii activității. În timp ce asistentul lucrează cu elevul care necesită atenție suplimentară, profesorul poate continua explicația, răspunde la întrebările celorlalți și urmărește progresul clasei. Această împărțire a responsabilităților nu înseamnă că educatorul se dezinteresează de elevul problematic, ci că transferă parțial sarcina de sprijin pe un alt adult pregătit pentru acest scop.
Asistentul are și un rol de observație, identificând ce tip de intervenție funcționează pentru copilul respectiv, fie că este vorba despre instrucțiuni mai scurte, sarcini împărțite în etape, pauze strategice sau încurajări la momentul potrivit. Rizea subliniază că acest sprijin nu trebuie improvizat nici transformat într-o soluție automată pentru orice comportament dificil. Mai întâi este necesar să înțelegem nevoile copilului și să stabilim ce fel de ajutor îi este potrivit. Scopul nu este ca un adult să facă în locul elevului ceea ce acesta poate învăța să facă singur, ci să îi ofere sprijinul necesar pentru a ajunge la independență.
Cine mai e implicat?
În plus, profesorul cere implicarea activă a familiei, a consilierului școlar și a conducerii unității de învățământ. Situațiile repetate trebuie gestionate prin colaborare: familia cunoaște copilul în alte contexte și poate oferi informații utile, educatorul descrie ce se întâmplă la școală, iar consilierul și ceilalți specialiști aduc o perspectivă suplimentară. Conducerea școlii trebuie să sprijine organizarea unor măsuri potrivite. Nicio singură perspectivă este suficientă, iar profesorul nu ar trebui să fie singurul responsabil pentru rezultatele unor situații complexe care implică mulți factori.
Unde se termină rolul asistentului?
Rizea precizează că nu toate situațiile se rezolvă printr-un asistent. Unii copii necesită evaluări speciale, sprijin psihologic, discuții cu familia sau aplicarea consecventă a regulilor. Există și cazuri în care trebuie protejat dreptul clasei de a învăța, iar activitatea trebuie să continue chiar dacă un elev nu acceptă pe moment să participe. Important este să existe un mod de intervenție stabilit, nu să se improvizeze de fiecare dată în fața clasei bazându-se doar pe răbdarea profesorului.
De ce contează asta pentru toți?
Profesorul atrage atenția că incluziunea nu poate rămâne doar o intenție frumoasă sau o cerință pusă pe umerii educatorului. Ea are nevoie de oameni, timp, pregătire și colaborare. Un asistent de predare nu înlocuiește profesorul și nu rezolvă singur toate dificultățile, dar poate face diferența dintre o clasă în care un copil primește sprijin și ceilalți continuă să învețe, și o clasă în care toată lumea este prinsă într-o impas. Toți elevii au nevoie de atenție și au dreptul să învețe, iar profesorul are nevoie de condiții reale pentru a răspunde acestor nevoi.