Halloween: doar un joc?
Sărbătoarea de Halloween nu este, în viziunea mea, un pretext pentru a-i speria pe elevi cu fantome sau spânzurători. Dimpotrivă, o privim ca pe o ocazie jucăușă, un spațiu generos unde explorăm împreună conceptul de frică.
Ultimele știri
Aventura la tine acasă: cum să transformi camera copilului într-un loc de joacă
10 nume de bebeluși cu porecle adorabile: Alegerea perfectă pentru micuțul tău!
Jucăriile ca „mită”: Strategia părinților epuizați pentru a supraviețui haosului
Regula 3-3-3: Cum să calmezi rapid anxietatea copiilorLe arătăm copiilor că, uneori, lucrurile care par înfricoșătoare devin mai clare și mai puțin amenințătoare atunci când le analizăm împreună. Istoria acestei zile este complexă și plină de straturi, având rădăcini adânci în tradițiile celtice. Originea sa se pierde în Samhain, o veche festivitate celtică ce marca sfârșitul recoltei și trecerea la anotimpul rece.
De-a lungul secolelor, aceste practici străvechi s-au împletit cu ritualurile creștine dedicate sfinților și morților. Astfel, seara dinaintea Zilei Tuturor Sfinților a primit numele de „All Hallows’ Eve”, transformându-se treptat în Halloween-ul pe care îl știm astăzi. Costumele, dovlecii sculptați și alte decorațiuni au evoluat diferit, în funcție de regiune și epocă.
Prin urmare, nu vorbim despre o moștenire statică, ci despre o tradiție dinamică, mereu remodelată de istorie.
În sala de clasă, nu punem accentul pe costume de vrăjitoare sau schelete. Esențial este modul în care îi ghidăm pe elevi prin această experiență. Înainte de parada costumelor, am dedicat timp discuțiilor despre personaje și anxietăți. Am subliniat că monștrii și creaturile supranaturale din povești sunt doar invenții ale imaginației, oferindu-le șansa de a-și exprima temerile. Mulți elevi mi-au mărturisit ulterior că teama de întuneric a scăzut.
Acest lucru nu se datorează unei dispariții miraculoase a fricii, ci faptului că un copil își regăsește echilibrul emoțional atunci când descoperă cuvintele potrivite pentru a-și exprima sentimentele și realizează că poate vorbi despre ele fără să fie luat în derâdere.
Parada de costume a fost și un moment de autoexprimare. Elevii au putut să-și asume identități alese, unii cu curaj, alții cu timiditate. Unii au râs, alții au avut nevoie de timp să se adapteze. Pentru câteva clipe, fiecare a devenit personajul său, captând atenția colegilor. Jocul de rol oferă un teren fertil pentru exerciții de interacțiune socială. Specialiștii în psihologia dezvoltării subliniază că jocul imaginativ permite copiilor să negocieze roluri, să comunice și să înțeleagă că ceilalți au gânduri și emoții diferite.
Chiar dacă o singură activitate nu garantează toate aceste beneficii, o organizare atentă deschide uși către astfel de oportunități de învățare.
Un aspect crucial pe care îl am mereu în vedere este principiul voluntariatului.
Elevii nu trebuie forțați să participe, nici să-și înfrunte frica înainte de a fi pregătiți. Este firesc ca un copil să refuze costumul, să se simtă inconfortabil cu anumite imagini sau pur și simplu să nu fie interesat. Rolul meu este să observ, să explic și să creez un mediu sigur, unde fiecare decide gradul de implicare.
Frica de întuneric: cum o învingem?
Activitatea devine educativă prin structura ei, prin empatia față de elevi și respectul față de familii, nu doar prin eticheta estetică pe care o aplicăm.
Recunosc că Halloween-ul nu este apreciat de toată lumea, iar într-o clasă, sensibilitățile și experiențele familiale variază. De aceea, promovez o comunicare deschisă despre activități, căutând forme adaptate, fără a transforma festivalul într-un motiv de ceartă sau judecată.
Pentru mine, această paradă va rămâne o amintire caldă: elevii în costume, emoția dinaintea prezentării și dialogul sincer despre frică.
Nu pentru că totul a fost perfect sau perceput la fel de toți, ci pentru că am petrecut un moment comun, învățând unii de la alții.
Dacă un elev pleacă acasă mai liniștit, mai curajos sau doar cu o amintire vie, consider că timpul investit a avut sens.
Despre autor: Profesorul Petruț Rizea, recunoscut în spațiul public pentru contribuțiile sale la educație și sănătate mintală, predă la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica”.
Este licențiat la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității din București.
Nota redacției: Opinia profesorului este vitală pentru viitorul școlii din România și al elevilor.
Încurajăm cadrele didactice să-și exprime punctul de vedere, să analizeze sistemul, să propună soluții și să disemineze bunele practici. Publicarea pe Edupedu. ro a opiniilor cadrelor didactice nu implică automat susținerea ideilor de către publicație. Trimiteți opiniile la peredactie@edupedu. ro.
