Personalități de renume pe scena festivalului!
Preocupări holistice în educație: Cum corpul, identitatea și tehnologia redefinează experiența școlară pentru generația actuală
Ultimele știri
Grădinărit în familie: cum să aduci primăvara în casă în plină iarnă
Adio, frustrări! Cum să-ți înveți copilul să scrie prin metoda Montessori
Profesorul Petruț Rizea: Cum Halloween-ul a învins frica de întuneric la elevi
Aventura la tine acasă: cum să transformi camera copilului într-un loc de joacăEvenimentul educațional de profil, care a atras o atenție semnificativă din partea comunității didactice din spațiul românesc și moldovean, a înregistrat un număr impresionant de participanti. Exact 3.700 de cadre didactice s-au înregistrat pentru a participa la cea de-a cincea ediție a manifestării internaționale denumite „Festivalul Digital Predau Viitor”.
Această inițiativă, coordonată de Asociația Techsoup, a debutat în prima parte a lunii septembrie, fiind concepută ca o oportunitate vitală de pregătire pentru începerea noului ciclu academic.
Deși agenda festivalului a inclus teme deja consacrate, precum integrarea informaticii în curriculum, dezvoltarea abilităților de utilizare a inteligenței artificiale, formarea cetățeanului digital, cultivarea gândirii critice și stimularea creativității, organizatorii au acordat o importanță deosebită unei zile întregi dedicate specific problematicilor educației în rândul puberilor și adolescenților.
O concluzie remarcabilă, desprinsă din analizele făcute de organizatori, subliniază faptul că recurgerea la instrumente de inteligență artificială de tip generalist pentru realizarea temelor de casă generează adesea o falsă impresie a excelenței academice. Elena Coman, responsabilă cu dezvoltarea la Asociația Techsoup, a explicat motivația din spatele acestei dedicări speciale.
Ea a menționat că, în discuțiile purtate cu dascălii care descriau elevii tineri ca fiind supărați, nepăsători, dezrădăcinați sau plictisiți, a apărut senzația unei renunțări totale la ideea că învățarea poate fi captivantă sau că tinerii pot fi considerați parteneri activi în procesul didactic.
De asemenea, accentul pus pe această temă a reprezentat o reacție directă la evenimentele din anului precedent, marcate de escaladarea actelor de violență și a dialogurilor privind acest fenomen în mediul școlar, atât în România, cât și în alte sisteme educaționale, precum și de dezbaterile aprinde privind posibila restricționare a accesului la rețelele sociale pentru această categorie de vârstă.
Pe scena festivalului au intervenit personalități de renume, incluzând filosofi, creatori, specialiști în pedagogie și cercetători academici proveniți din instituții prestigioase situate în orașe precum Berlin, Haga, Hong Kong, Strasbourg, Cambridge, Cluj-Napoca și capitala României. Elena Coman și Adela Beca, care conduce departamentul de programe educaționale la aceeași asociație, au sintetizat principalele lecții practice pe care profesorii le pot extrage din această ediție a festivalului.
Primul aspect esențial vizează natura tehnologiei inteligente. Aceasta nu este un element neutru, ci este susținută de interese comerciale complexe și produce efecte climatice asupra cărora am conștientiza. S-a propus implementarea unui sistem de semnalizare, similar cu semafoarele, pentru a determina momentele potrivite pentru utilizarea AI. Există scenarii „verzi”, în care inteligența artificială facilitează munca fără a compromite competențele fundamentale. Alte situații, marcate cu „galben”, necesită o deliberare atentă între automatizare și efort uman.
În final, zonele „roșii” indică momentele în care ar trebui oprită utilizarea AI, referindu-se nu doar la introducerea datelor personale, ci mai ales la activitățile care implică creativitate autentică și capacitatea de a rezolva probleme, domenii în care intervenția umană este crucială.
Această perspectivă a fost prezentată de Marek Tuszynski, co-fondatorul și directorul executiv al organizației Tactical Tech, într-o sesiune intitulată Cine decide ce și câtă tehnologie folosim?
Zonele roșii indică ce momente?
Un îndemn la acțiune colectivă.
Al doilea punct de discuție contrazice ideea de a interzice complet rețelele sociale pentru adolescenți.
Soluția optimă constă în a include tinerii în dialog și în a exercita presiune asupra companiilor tehnologice pentru a redesigna interfațele care creează dependență, în loc să blameze exclusiv copiii sau părinții.
Interdicția social media echivalează cu privarea tinerilor de un drept fundamental: cel de a participa activ în societate, de a-și formula opinii, de a monitoriza evenimentele din jur și de a comunica cu vrâstnicile.
Discursul ar trebui să se concentreze asupra designului adictiv al platformelor, asemănător mecanismelor păcănelelor, impingând corporațiile să modifice această structură.
Analiza a fost oferită de Janice Richardson, autoare și expertă la Consiliul Europei, în cadrul prezentării „Dincolo de protecție: ce înseamnă, de fapt, drepturile digitale și agency-ul pentru tineri?”.
Aceasta nu este o abilitate transversală care există independent de cunoștințele specifice unui domeniu. Dimensiunea sa se construiește pe baza unei înțelegeri solide a materiei studiate, pe care ulterior o conectăm cu alte informații. Studiile din domeniu, încă în faza incipientă, nu confirmă din punct de vedere științific transferabilitatea universală a acestei abilități. Expertiza într-un sector nu garantează competență în toate celelalte, un fenomen observabil la numeroși lideri din industria tehnologică care se poziționează ca autorități în politică sau educație.
Atitudinea adoptată în procesul de învățare – răbdarea, atenția, perseverența, claritatea intențiilor, curiozitatea și pasiunea pentru descoperire – este la fel de vitală ca logica formală.
Atitudinea față de achiziția cunoașterii constituie unul dintre cei mai puternici factori predictivi pentru dezvoltarea unei gândiri critice autentice.
Aceste idei au fost expuse de Magdalena Balica, șefa departamentului de cercetare în dezvoltarea educațională la International Baccalaureate (IB) din Haga, într-o prelegere despre miturile și strategiile didactice privind Al patrulea aspect identifică „iluzia performanței” atunci când elevii utilizează asistenți AI generaliști precum ChatGPT, Claude sau Gemini pentru temele lor. Dacă tinerii nu înțeleg mecanismele interne ale acestor instrumente, iar sarcinle sunt de tip generic, cum ar fi redactarea unui eseu istoric, rezultatele initiale pot părea superioare.
Totuși, la momentul evaluării formale prin testare, nivelul de cunoștințe reale rămâne adesea scăzut. Elevii trebuie să înțeleagă limitele și punctele forte ale tehnologiei, iar sarcinle școlare trebuie aliniate cu această realitate.
Dinamica din sală în contextul actual?
În contextul actual, dinamica din interiorul sălii de clasă devine decisivă, iar dezvoltarea strategilor metacognitive – capacitatea de a conștientiza propriul proces de învățare – este esențială.
Obiceiurile formatate în primarul și gimnaziu vor persista la liceu, în universitate și pe parcursul carierei profesionale. Deși feedback-ul generat de AI este util, el nu are aceeași rezonanță emoțională și durabilitate ca acela oferit de un dascăl. Această analiză a fost prezentată de Dr. Dragan Gašević, profesor titular în domeniul analiticilor de învățare și inteligenței artificiale la Universitatea din Hong Kong, într-o sesiune dedicată utilizării sistemelor AI în mediu didactic.
Al cincilea subiect explorează importanța identității adolescentului pentru traiectoria sa academică. Construirea sinelui se realizează și prin interacțiunea cu percepția celorlalți, inclusiv cu imaginea de sine a părinților sau a instituției școlare. Stereotipurile, precum etichetarea unei școli ca fiind destinată elevilor cu performanțe modeste sau alte metode de reducere a așteptărilor, au un impact profund. Așteptările adulților din proximitate modelează dezvoltarea tinerilor, care trebuie să își cultive așteptări realiste, să își evalueze autonom competențele și stilurile de învățare. Procesul de asimilare a noilor informații implică un anumit grad de disconfort cognitiv, esențial pentru creștere.
În sistemul educațional românesc, presiunea provine adesea din comparația constantă cu alții – de exemplu, întrebarea „Dar Gigel ce notă a luat?” – în loc de încurajarea progresului individual.
Acest tip de comparatie cu persoane din contexte diferite generează o tensiune nesănătoasă.
Mai mult, un sistem de inteligență artificială poate modela identitatea unui adolescent în funcție de modul în care este interogat.
Dacă un tânân întreabă AI-ul despre aptitudinile sale sau cariera ideală, Această problemă a fost abordată de Daria Dodan, doctorandă în Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-o discuție despre identitate ca resursă educațională în secolul XXI.
Al șaselea dimensiune se concentrează pe managementul clasei, care depășește simpla administrare a rutinelor sau a deciziilor strategice. Acesta implică construirea unei relații autentice și sănătoase între dascăl și elevi, creând astfel un mediu de învățare organizat, sigur și incluziv. Adolescenții se află într-o fază în care își doresc independență, dar au nevoie simultan de structura oferită de profesor. Ei sunt extrem de sensibili la statutul social și la validarea din partea colegilor, reacționând puternic la lipsa de relevanță a materiilor predate. Dacă conținutul este disconnectat de realitatea lor, dezinteresul devine vizibil și vocal.
Comportamentele disfuncționale ale elevilor nu sunt mereu direcționate personal contra profesorului, ci pot fi manifestări ale factorilor externi, precum ventilația inadecvată a sălii, dinamica din pauze, foamea la finalul unei zile lungi sau percepția unei inechități sociale.
Această abordare a fost detaliată de Cristiana Oșan, trainer și expert internațional la British Council, într-o prezentare despre trecerea de la control la colaborare în gestionarea clasei.
Ultimul aspect, care leagă toate celelalte, subliniază faptul că elevul intră în școală cu întregul său corp, nu doar cu funcțiile cerebrale. Educația trebuie să recunoască dimensiunea holistică a ființei umane, integrând nevoile fizice, emoționale și sociale ale adolescenților în strategia didactică. Prin înțelegerea acestor dinamici complexe, sistemul educațional poate transforma provocările actuale în oportunități de creștere comună, recunoscând că tehnologia, identitatea și relațiile umane sunt interdependente în formarea viitoarelor generații.